Tata, Te iubesc!

Ma gandesc ca e atat de usor sa iubim o zi pe an si sa cerem celorlalti sa ne iubeasca restul zilelor ce’au ramas. Oare nu toti avem nevoie de dragoste? De fapte? De cuvinte?

Pana la urma “Ziua indragostitilor” pe 14 februarie mi se pare o prostie, o inselaciune. Pentru mine, ziua indragostitilor a fost ieri, este azi, si va fi de acum incolo pentru ca iubesc si vreau sa o arat, sa o spun intregii lumi.

“Te iubesc!” doar atat trebuie sa’i amintesti celui de langa tine! Are nevoie sa auda asta zilnic, ii va da curaj si se va simti cu adevarat iubit!

Doi oameni doreau sa faca o lucrare pentru Domnul. Aveau o parte din materiale, dar nu indeajuns. “Cum sa procedam?” s’au intrebat ei. Ei bine unul spune “Daca facem o lucrare pentru Domnul, trebuie sa ne rugam si sa facem totul cu chibzuinta, pentru ca e important. Nu ne putem lungi mai mult decat ne permite plapuma si sa construim pana la jumatate lucrarea. Un lucru inceput trebuie dus la bun sfarsit. Daca incepem, atunci sa o facem cu cap, sa ne pregatim din timp.” I’am dat dreptate, trebuie sa fim oameni intelepti, caci daca Dumnezeu pune ceva in mainile noastre, trebuie sa stim sa aducem roade. El nu umbla cu jumatati de masura. Al doilea spune ” Daca trebuie sa facem o lucrare pentru Domnul, incepem cu rugaciune iar cu ce avem, incepem lucrare chiar daca materialul nu este indeajuns, trebuie sa mergem prin credinta, caci la Dumnezeu toate sunt cu putinta. Dumnezeu cere din ce avem, si trebuie sa’i dam, chiar daca ramanem goi, caci pana la urma nimic nu vom lua cu noi cand vom pleca de pe acest pamant. Chiar daca ar fi sa pierdem ce’am investit, se merita.” La inceput nu i’am dat dreptate in ce afirma, dar gandul “prin credinta trebuie sa traim” nu’mi dadea deloc pace. Dumnezeu asta cere de la noi, sa traim prin credinta, sa ne rugam si daca incepem o lucrare indemnati de El, chiar daca materialele nu sunt suficiente, sa ne incredem in El deoarece isi va intinde mana sa ne ajute. Ne’a promis!

Opinii diferite, oameni diferiti, marcati de experiente si gandiri diferite. Pana la urma in toate exista un risc si trebuie sa avem curajul sa ni’l asumam. Cat de important e sa ne lasam in bratul lui Dumnezeu atunci cand incepem o lucrare. Dar, nu uita, cea mai importanta este rugaciunea, amandoi oamenii zic ca trebuie sa aduca inaintea lui Dumnezeu lucrarea pe care doresc sa o inceapa, ca El sa’si dea acceptul.

Tu, cel care citesti, nu stiu ce parere ai. Poate esti de acord cu cel dintai, sau cu cel de’al doilea, sau poate cu niciunul. Opinia ta, depinde si de experientele tale pe care le’ai avut cu Dumnezeu, dar chiar daca nu ai avut vreo experienta, increde’te in Cuvantul Lui!

Cand nu Te cunosteam pe Tine toate acestea erau hrana mea zilnica. Fara rost mi se parea trairea, fara sens suflarea, fara viata trupul acesta de carne. Ce mi se parea viata? O pedeapsa a unor greseli necunoscute. Ce mi se parea viitorul? O bezna adanca unde avea sa cad indelung. Cum mi se pareau oamenii din jur? Masinarii defecte care au luat’o razna alergand de colo colo fara un sens.

Daca ne intreba cineva care era rostul nostru pe acest pamant, ridicam din umeri uimiti si nedumeriti, fara replica. Paseam zi de zi pe aleeile vietii fara sa stim de unde venim, incotro de indreptam. Adeseori simteam un sentiment de teama, de singuratate, mi ‘as fi dorit ca cineva sa’mi fi intins o mana pentru a’mi da curaj sa pasesc increzatoare.

Cand ma simteam astfel privind in jos cu ochii plini de lacrimi, de undeva de sus, o lumina s’a asezat pe chipul meu dandu’mi vedere; o mana intinsa catre mine dundu’mi alinare si putere; un zambet dandu’mi speranta, si’am auzit un glas dulce explicandu’mi sensul vietii mele, scopul meu pe pamantul acesta si tinta spre care trebuia sa ma indrept. Am ridicat cu teama privirea din pamant… m’am uitat in sus. Atunci, am strigat tare “Te rog, strange’ma in brate caci Te’am asteptat sa vii, Te’am asteptat sa’mi dai speranta, m’ai lasat prea mult singur, dar bine c’ai venit…te rog, te rog fierbinte strange’ma in brate!” Nu a ezitat nicio clipa sa ma imbratiseze, sa’mi spuna cat ma iubeste si ca a trebuit sa ma lase singur un timp, pentru binele meu. Singuratatea e singura cale pentru a ne da seama cata nevoie avem de cineva, cata nevoie simtim dupa iubire. El insa mi’a zis ca I’a fost greu, ca a fost tot timpul alaturi dar nu’mi putea sterge lacrimile si nici sa ma ia in brate. Dorea sa’L chem din toata inima, sa realizez singur ca fara El, sunt nimic. Multi L’au chemat cand erau in necaz dar de indata ce Mana le’a fost intinsa, au uitat sa spuna multumesc, au uitat ca Dumnezeu de sus din cer, s’a coborat si le’a alinat durerea, le’a sters lacrimile vindecand ranile.

De ce iL strigam pe Dumnezeu doar atunci cand suntem in necaz? De ce uitam sa spunem “Multumesc!” atunci cand El ne’a ascultat rugaciunile?

Daca astazi te simti singur, parasit, indurerat, este pentru ca Dumnezeu vrea sa te lase putin singur, fara sa’I simti prezenta dar El va fi acolo, te va privi si imediat ce’L vei striga din toata inima, va veni indata si te va lua in brate, cu glas bland iti va sopti ” Sunt aici, gata, nu mai plange, nu te voi mai parasi!”

Astept de ani de zile ca unele rugaciuni sa mi le implineasca Dumnezeu. Asteptand, ma intreb oare cat mai intarzie, de ce dureaza atat de mult. Niciodata nu m’am intrebat daca sunt pregatita sa primesc ce’mi doresc, daca este bun ceea ce vreau. Este ciudat pentru mine felul in care Dumnezeu lucreaza, si deseori iL intreb pe Domnul :”De ce ai facut asa Doamne? De ce tocmai acum?” M’a trecut Dumnezeu prin situatii prin care nu mi’am imaginat vreodata ca voi trece, pentru ca ma asteptam sa actioneze asa cum imi doream si gandeam eu. Ingenuncheata, plangeam si Ii spuneam “Doamne, de ce asa? Nu asta ti’am cerut eu!” Raspunsul mi’a venit mai tarziu, cand binecuvantarea Lui s’a revarsat inzecita peste mine. Abia atunci am inteles de ce El nu mi’a raspuns asa cum mi’am dorit eu. Nu eram inca pregatita, nu eram destul de puternica sa tin in palme ceea ce avea sa’mi incredinteze.

Sunt un vas in mainile Lui, un vas cu mici dar multe fisuri. El nu poate sa reverse Duhul Sau peste mine pana nu repara si fortifica vasul, pana nu’l face destul de rezistent. Dumnezeu lucreaza BINE! El isi face treaba asa cum trebuie…PERFECTA din prima!

“Timpul potrivit cand este?” poate te intrebi. Dragul meu, timpul potrivit este timpul in care Dumnezeu va considera ca esti pregatit pentru a’si face desavarsita lucrarea prin tine. Timpul potrivit este atunci cand Dumnezeu te va gasi credincios in asteptarea ca El iti va spune “Acum este timpul sa’mplinesc ce’am promis!”

Vorbeam zilele acestea cu o persoana foarte apropiata mie, si’mi spunea ca viata de credinta e ca si cum toti oamenii ar merge catre metrou iar tu trebuie sa mergi in directia opusa lor. Faptul ca esti singurul contra intregii multimi ce nu te lasa sa te strecori, te face deseori sa renunti si sa mergi in aceeasi directie cu a lor, fie ca vrei fie ca nu. Insa daca te incapatanezi sa continui drumul pe care tocmai l’ai ales, risti sa fii trantit la pamant, sa fii calcat in picioare, sa ramai acolo jos pentru mult timp. Lasa’L pe Dumnezeu sa te conduca, sa’ti calauzeasca pasii, chiar daca vei intalni obstacole ce ti se vor parea de netrecut, El te va lumina si’ti va arata si o portita de iesire.

Am vazut in viata acestei persoane cum Dumnezeu lucreaza zi de zi, transformandu’l din ce in ce mai frumos. Prelucrarea doare, dar modelul prinde forma, o forma tot mai asemanatoare cu a Domnului Isus. Cineva spunea ca suntem “un santier in lucru”, ca in fiecare zi Dumnezeu ne modeleaza. Viata de crestin nu e tocmai usoara, simtim durere, dezamagire, ura din partea lumii. Ceea ce ne intareste sunt promisiunile pe care Dumnezeu ni le face, speranta si pacea pe care ni le pune in suflet ori de cate ori suntem aproape gata de a cadea. Una din promisiunile minunate a Domnului nostru este: “până la bătrâneţea voastră Eu voi fi acelaşi, până la cărunteţea voastră vă voi sprijini. V-am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijin şi să vă mântuiesc.”(ISAIA 46:4) Stim cu siguranta ca intr’o zi, toate lacrimile si toata durerea pe care o simtim aici pe pamant, acolo sus in cer vor fi inlocuite de multa pace si dragoste din partea Tatalui nostru!

Fii puternic! Chiar daca trebuie sa mergi in directia opusa dar care e cea buna, mergi! Incredete in promisiunile facute de Dumnezeu! El e singurul interesat de binele nostru!

Citisem astazi o fraza ” Si tacerea poate fi un raspuns”, si m’am gandit ca as putea scrie un articol despre comunicare. M’am uitat putin in viata mea, si m’am gandit la oamenii din jur.

Fiecare din noi are limbajul propriu. Chiar daca vorbim aceeasi limba sau nu, ne intelegem tot mai putin…pentru ca, comunicam putin. Degeaba spunem ca mai bine alegem tacerea ca si raspuns, pentru ca asta nu o alegere corecta si ajutatoare. Ar trebui sa ne putem fata in fata la o masa, sa discutam cu calm, deschisi si fiind cat putem de transparenti. Cand ceilalti nu vorbesc cu noi e pentru ca se simt neintelesi…insa si ei au partea lor de vina…se asteapta ca noi sa citim printre randuri. Nu trebuie sa ne rotim in jurul problemei in continuu folosind cuvinte elevate ori cu subintelesuri, caci niciodata nu vom fi intelesi daca nu vorbim CLAR! Cand vad ca nu pot fi intelesi prin vorbe, oamenii prefera tacerea lasand faptele sa vorbeasca! Deseori si acestea sunt interpretate gresit de cei mai multi.

Daca Dumnezeu te’a inzestrat cu grai, cu intelepciune, atunci de ce nu le folosesti? Comunicarea este rezolvarea tuturor problemelor dintre oameni. Sa spunem sincer ce gandim, fara sa ne fie teama. Sa fim transparenti si intelepti. Alege limbajul inimii, al sufletului, pentru ca limbajul omenesc de cele mai multe ori poate fi interpretat gresit!

Zilele acestea eram atat de descurajata, dorindu’mi sa renunt la un drum pe care l’am inceput mai mult impinsa de la spate. Insa unele persoane m’au incurajat sa nu renunt, mi’au reamintit dorintele si visele mele spunandu’mi ca nu pot descuraja atat de usor. Si au dreptate! Orice ar fi trebuie sa merg inainte, caci Dumnezeu va sti mai bine ce portite de iesire sa’mi deschida. Un cuvant de incurajare este pastila pentru sufletul nostru, ne face sa nu ne simtim singuri si de cele mai multe ori ne deschid ochii atunci cand alegem sa’i inchidem ne mai realizand oportunitatile care ne sunt inainte.

Dragul meu cititor, nu uita ca, cuvintele pe care tu le rostesti poate din obisnuinta pot face rau sau bine. Eu una atunci cand vorbesc cu cineva stau atenta la tot ceea ce’mi spune si analizez fiecare cuvant spus. Recunosc ca nu ar trebui sa cred in tot, deoarece unii mai vorbesc si fara sa’si dea seama de ceea ce spun, dar asa sunt si oricat incerc sa ma schimb, nu prea reusesc. Raman dezamagita ori de cate ori persoanele, mai ales cele dragi mie, spun unele lucruri pe care nu le simt si in care nu cred nici ei, sau pur si simplu uita sa le implineasca. A vorbi mai mult decat trebuie si ce nu trebuie, poate ucide o persoana. O parte din mine a murit atunci cand oamenii pe care i’am iubit si ii iubesc, au spus ceva dar prin faptele lor au demonstrat cu totul altceva.

Atunci cand vrei sa comiti un delict, cuvintele pot fi armele cele mai taioase si fatale care nu lasa urme vizibile…insa lasa urme vizibile si adanci in sufletul victimelor.

Nu spune ” Te iubesc” daca tu nu simti asta. Nu spune ca vei face ceva, daca nu ai de gand sa faci. Nu promite daca nu ai de gand sa’mplinesti. Si cel mai important, atunci cand esti suparat sau ranit ai mare grija ce vorbesti. Poate nu este adevarat nimic din ce zici si nici macar tu nu crezi, dar durerea din inima te poate impinge sa te descarci si sa ranesti pe cine nu trebuie.

“Scaldă-ţi cuvintele în iubire, bazează-te pe Cuvântul Lui Dumnezeu şi ieşi în lume, hotărât să ridici, să încurajezi şi să motivezi pe cineva.”

Suferinta cea mai mare, sunt lacrimile si inimile frante lasate in urma. Nici vorba ca vinovatii sa’si regrete faptele. In cel mai rau caz, victimele ajung sa se schimbe, sa se razbune pe cei care nu au nicio vina.

Tinerilor, nu va lasati inselati de falsele aparente. Lucrurile materiale si atractia fizica nu va vor aduce niciodata bucurie in viata. Cautati o persoana care sa va iubeasca sincer, care sa va ofere dragoste adevarata, ocrotire si sinceritate. La randul vostru faceti si voi la fel, fiti sinceri, iubiti cu adevarat, oferiti incredere si Dumnezeu isi va revarsa binecuvantarile asupra familiei pe care o veti forma cu viitoarea sau viitorul partener. Nu uitati dar sa va rugati!

Deseori copii sunt cei care ne dau cele mai importante lectii de viata. Sunt cei puternici, care te ridica si pe tine in durerea lor. Zambetul le e trist uneori dar credinta lor e atat de mare incat sunt inundati de pace, de speranta si stiu a multumi indiferent de problemele prin care trec.

Sensap, acest copil despre care v’am scris ca in fiecare seara se pune pe genunchi inaintea lui Dumnezeu si se roaga, nu a uitat sa zambeasca, nu a uitat sa se bucure de viata, deoarece stie ca Dumnezeu ii este aproape si nicidecum nu’l va lasa.

Sa fim dar si noi cei mari mai multumitori si indiferent prin ce am trecut sau vom trece, sa’i multumim lui Dumnezeu si sa acceptam Voia lui, pentru ca El stie mai bine de ce.

Here’s an excerpt:

The concert hall at the Syndey Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 9,200 times in 2011. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 3 sold-out performances for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

Am ajuns la capatul lumii si…nu erau acolo. Imi pierdusem curajul si ma simteam ratacit, aveam sa fiu un pamantean oarecare ce intr’un final isi accepta soarta. Nu inteleg cum am reusit sa fiu neatent. In ce clipa? Mi’am privit viata, starea si mi’am dat seama ca eram aproape sa cad intr’o prapastie adanca. Ma bazam pe fortele mele proprii atunci cand totul mergea bine, insa cand lupta se apropia renuntam inainte sa inceapa. Ma vedeam prea neinsemnat, nu reuseam sa vad portita catre salvare. Strigam cat puteam de tare dupa ajutor, ma vedeam intr’o apa mare si adanca iar eu nestiind sa innot. Nu dadeam din maini si din picioare pentru a incerca sa raman la suprafata ci pur si simplu ma scufundam incetul cu incetul fara sa depun cel mai mic efort pentru a ma salva. Asteptam salvarea dinafara. Imi era teama sa mor, sa ma pierd, sa accept ceea ce sunt cu adevarat.

Intr’o zi am auzit o voce care’mi zicea asa ” Curajul este frica care’si spune rugaciunea!“. Nimic mai mult! Si’am inteles ca trebuie sa ma rog, sa’ncerc si sa pasesc catre lupta. Dumnezeu vede ca nu sunt puternic, stie ca fara El sunt nimic. Acceptandu’mi identitatea, fiind sincer si recunoscator, El este Drept si Milostiv si’mi intinde mana sa nu cad in prapastie. Mi’a daruit o pereche de aripi noi, si mi’a zis astfel: “Pazeste ce ti’am incredintat, foloseste’ti aripile pentru lucrarea Mea si recunoaste ca fara Mine nu poti reusi nimic si toate laudele Imi apartin!”

Atunci am inchis ochii, am cazut pe genunchi si’am inteles ca fara Dumnezeu sunt nimic, nisip purtat de vant, o lacrima ce se transforma in abur, o flacara ce se stinge subit.

Ridica’ti ochii catre cer

Si striga acum la Emanuel !

Oh Doamne…oh Tata…

Oh Fiu de Dumnezeu prea Sfant…

Priveste’acum catre mine,

Si schimba’ma prin duhul Tau cel Sfant…

Priveste’mi inima murdara

Si raul care ma’nconjoara…

Dechide Doamne o portita

Si fa sa arda’o luminita….

Aprinde in mine iar faclia,

Starneste’mi iarasi gelozia,

De’a te sluji si’a te urma

Chiar daca…am sa platesc cu viata mea!

Scris de: Adrian Popa

Simti focul Dragostei ceresti cum s’a reaprins in sufletul tau intunecat si a facut lumina, ti’a purificat inima, dandu’ti puteri noi si ravna pentru lupta crancena ce se da in launtrul tau de ani si ani. Aveai nevoie de acea mica scanteie pentru a’ti reaprinde focul stins al credintei si’al dragostei. Te simteai pustiu si rece, dezarmat si pierdut printre straini si dusmani. Singur…. intr’o lupta care te punea sa alegi de care parte sa stai. Erai singur…fara arme, putere, fara sperante…

Cat de singuri ne putem simti in viata. De cata suferinta putem avea parte cand ratacim ca oi departe de Stapan. Renuntam la viata pentru o clipa de placere, pentru o bucurie trecatoare si vise purtate la prima adiere de vant. Hainele curate ce ne’au fost date candva in dar, sunt acum patate de sange si praf. Am parasit casa Tatalui pentru o fericire amagitoare care ne poarta pana la nori si’apoi isi inchide aripile lasandu’ne sa ne prabusim la pamant. Plini de rani, fara puteri, cu lacrimile ce curg siroaie pe obraji, reusim sa susuram cat de rau ne pare, implorand totodata iertare. Insa aerul rece de afara ne ingheata inima, mintea si sufletul stingand in acelasi timp flacara credintei.

Cat de binecuvantati suntem insa, caci Dumnezeu in mila Sa, ne reaprinde cu dragoste si bunatate, vindecandu’ne si dandu’ne forte proaspete ce fac ca flacara credintei sa arda mai puternic in inima si viata noastra.El isi intinde mana catre noi, ne ridica in picioare si ne strange la pieptul Sau cu iubire.

Lasam vantul sa duca pe aripile lui visele, sperantele noastre…ramanem neinarmati, nemiscati…

Brusc, deschidem in sfarsit ochii nostri ce pana nu de mult erau intunecati. Realizam ca ceea ce aveam in maini era cu adevarat pretios, unic, o comoara rara. Ne’ar fi fost indeajuns pentru a fi fericiti si senini. Dar acum e prea tarziu…acele mici lucruri care faceau parte din noi, acele persoane care ne erau aproape, nu mai sunt…au zburat pentru totdeauna.

Doar atunci vedem realitatea, intelegem ca lucrurile marunte, nesimnificative fac viata minunata. Sunt indeajuns un zambet, o imbratisare, o magaiere, un gest, un cuvant, pentru a da culoare zilelor noastre intunecate, pentru a ne reda increderea in momentele de deznadejde….

Trebuie sa pretuim ceea ce avem atunci cand avem, sa nu alergam dupa lucrurile mai mari decat noi…sa traim o viata umila…

Putem trai linistiti chiar daca nu am avea nimic, cu acel putin ce ne’a fost dat, daca avem o inima buna, suntem altruisti.

Doar credinta in Dumnezeu ne ajuta sa fim persoane mai bune, capabile de a infrunta viata care este darul cel mai mare ce ne’a fost dat in dar, de aceea nu trebuie pierdut.

scris de: Martina

Nevoia de a ierta vine o dată cu nevoia de a iubi din nou ceea ce ai pierdut sau din dorinţa de a nu renunţa la ceea ce ai avut. Şlefuit de suferinţele provocate de ceilalţi, omul capătă o ascuţire a simţurilor şi a altruismului, devine răbdător şi sensibil.

Totodată, nobleţea sufletului fiecărui om stă în puterea lui de a se desprinde de monoton, de interese neînsemnate şi de a căuta expresii ale împlinirii în oameni, în sentimente şi momente ce vor dura o oră, o zi, dar vor rămâne pentru eternitate în inima şi mintea omului. Amprenta acestor elemente conturează un caracter sincer şi stabil, un om care deosebeşte binele de rău, încât, luând exemplul Mântuitorului, el învaţă să ierte prin suferinţă, printr-o dragoste nemărginită, absolută, neacceptând nici un compromis.

Dragostea „acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul”. (1 Corinteni 13:7).

Definiţia iertării este transfigurată în dragoste, astfel încât omul, acaparat de iluziile vieţii, de pofte şi nevoi care nu-i aduc decât o fericire temporară, lipsită de substanţă prin răceala lucrurilor prin care se bucură, şi o dezamăgire veşnică, nu poate elibera egoismul şi să accepte iertarea, suferinţa, şi mai presus de toate, dragostea. Să ierţi pe cel ce ţi-a greşit înseamnă să suferi de două ori: în primul rând te lupţi cu firea ta omenească „ce face răul cu uşurinţă, iar binele cu efort” şi în al doilea rând să suferi ca o consecinţă a durerii provocată de cel ce ţi-a greşit.

Oamenii care au dobândit atributul iertării nu sunt influenţaţi de calitatea sau cantitatea culturii de care dispun, ei fiind marginalizaţi doar de decizia de a ierta sau de a nu ierta. Complexitatea vieţii creionată într-un grafic este asemănată funcţii sinuisoidale, o undă cu urcuşuri şi coborâşuri astfel încât iertarea schimbă graficul; devine o constantă în punctul maxim.

Cred că orice om stăpânit de dorinţa de a realiza o schimbare, de a fi altfel în sensul bun, transformă iertarea în „parfumul unei flori lăsat pe pantoful care a călcat-o”. Putem împărtăşi mireasma iertării, a dragostei faţă de cei din jurul nostru doar prin voinţa noastră, benevol, fără compromisuri sau putem stârni zbuciumul unui suflet bântuit de propria-i greşeală…

scris de: Daniel Gavril

Daca ai urcat sus pe trepte si la un moment dat a trebuit sa cobori inapoi vreo doua trei trepte, sa stii ca le poti urca din nou. Probabil a trebuit sa oferi incurajare celor din urma ta. Fara sa stii, fara sa intelegi, durerea si caderea ta pot fi ajutor si imbarbatare pentru aceia care sunt cu doua trei trepte in urma ta.

Ori de cate ori vrei sa spui cuiva ca’l iubesti, ramai in tacere! Inima ta va sopti pentru tine.

Dragi tineri, as dori atat de mult sa ne gandim la viata noastra, la viata copiilor pe care ii vom avea intr’o zi. Dincolo de moarte nu mai exista inca o sansa pentru a putea repara greselile din viata aceasta. Cautati o persoana care sa impartaseasca valori morale placute lui Dumnezeu si atunci v’eti fi binecuvantati cu o familie frumoasa, multa dragoste si pace in viata voastra iar atunci cand v’eti ajunge la batranete, nu va v’eti simti murdari, cu constiinta incarcata. Cautati persoana care sa va iubeasca pentru ceea ce sunteti, si multumiti lui Dumnezeu pentru darul cu care v’a binecuvantat!

Pe mine, m’a binecuvantat cu cea mai minunata persoana din lumea aceasta. Desi eu mi’am dorit o anumita persoana, El a stiut sa aleaga una mult mai potrivita, care sa ma completeze pe deplin, care stie sa’mi fie un ajutor potrivit si un exemplu. Aceasta persoana este darul lui Dumnezeu pentru mine!

Atunci cand ne asteptam cel mai putin, Dumnezeu stie sa ne uimeasca placut! Insa trebuie sa avem indelunga rabdare, credinta ca El stie ce’i mai bun pentru noi, si nu in ultimul rand, sa ne rugam mult!

TOTUSI, DACA EXISTA O SLABICIUNE IN FEMEIE,
ACEASTA E CA ISI UITA VALOAREA.

preluat de pe internet.

preluat de pe internet

Crede de cuviinta ca e mai bine sa invete sa fie independenta, sa lupte pentru a avea iubire, pace si persoane dragi care sa nu pretuiasca lucrurile pamantesti ci dragostea, singura putere care ne face mai frumosi, mai buni, mai intelegatori. Visul ei din copilarie este sa aiba o familie frumoasa, un sot care sa o iubeasca si sa o respecte, copii carora sa le ofere toata atentia si dragostea ei, sa construiasca impreuna un camin unde sa pluteasca armonia si iubirea, linistea sufleteasca.

Alege sa’ti dai jos acei ochelari de soare imensi care nu’ti permit sa vezi stralucirea bogatiilor pe care le detii. Alege sa iubesti ceea ce ai fara sa’ti doresti mai mult si mai mult. Te’ai gandit ca pot veni hotii sa’ti fure averea pe care ai fi trebuit sa o tii strans la pieptul tau in loc sa o lasi aruncata intr’un colt uitat al camerei crezand ca e in siguranta?  Comoara ta este formata din acele mici mici pietre pretioase cu care te impodobesti si’ti dau stralucire vietii. Si tu esti o piatra pretioasa din colierul de margaritare care lumineaza viata celor care te iubesc! Alege sa stralucesti!

Mi’l imaginez cu ochii mari privind in jur neajutorat, cautand un raspuns, probabil inconstient de realitate, din launtrul sau se’aude un glas cerand doua brate care sa’l primeasca, sa’l faca sa se simta in siguranta. Insa au ramas doar dulcile amintiri a unei fapturi care a plecat printre ingeri si de acolo de sus, il priveste si se roaga pentru el, ca intr’o zi, curand sa se poata revedea. “Mama” fiinta care i’a dat viata si pe care o iubeste cel mai mult il va ajuta sa fie o persoana sensibila, blanda, calda, mai buna.

E atat de ciudata si totodata atat de dificila trecerea asta de la copilarie la maturizare, incat multi sunt coplesiti si infricosati. Nu cunoastem multe fete ale vietii, ne trezim doar ca unitatea de masura pe care am folosit’o in copilarie, nu este aceeasi ca cea pe care trebuie sa o folosim in lumea adultilor. Daca in copilarie nu luam lucrurile in serios si nu puneam pret pe multe, acum, fiind la varsta maturitatii si observand lucrurile din alta perspectiva, problemele sunt mult mai serioase, si orice mica greseala, ne poate costa multa suferinta. Trebuie sa dam dovada de oameni intelepti si orice problema sa o tratam la adevarata ei valoare. Totusi vom ramane mereu copii in adancul sufletului si vom striga fara glas dupa ajutor, dar vom inchide ochii si ne vom face curaj pasind inainte, fiind constienti ca timpul nu sta pe loc, iar noi trebuie sa luam o hotarare pentru viata noastra.

Cand eram mica, avem un scud de protectie, parintii mei. Acum insa, acel scud de protectie nu mai exista trebuind prin fortele mele proprii sa’l construiesc pentru a ma putea apara de razboiul pe care zilnic il traiesc.

Cateodata imi doresc sa fiu iar mica, sa traiesc in lumea mea minunata de zane si printi frumosi, dar fara sa vreau, viata ma obliga sa cresc, sa ma lupt, sa devin un scud de protectie pentru copii mei, si tot asa. Sa nu uitam doar ca fiecare etapa a vietii are frumusetea ei!

“Trebuie sa stii cand se incheie o etapa din viata ta. Daca te incapatanezi sa ramai mai mult decat e necesar, pierzi bucuria de a trai si sensul vietii.”

Trimis de Alex Delia

,, Când furtunile vietii uneori îti întuneca seninul din ochii tai ,lasându-ti privirile atintite spre pamânt, iar sufletul obosit

îşi opreşte pentru o clipa zborul spre cer , când priveşti în jur şi observi ca florile tineretii se scutura încet ,iar stâncile din cale

îşi rasucesc pasul uşor fara sa poti face ceva,arunca-ti ancora pe tarmul iubirii.

Îndreapta-ti pasul spre cer şi ochii spre tarmul veşniciei .Acolo unde durerile pier şi lacrimile dispar,acolo te aşteapta IUBIREA…

Adu-ti aminte aici , acum de cuvintele Iubirii Divine : ,,Am suferit întristarile tale ,am trecut demult prin ceea ce treci tu acum,

 prin luptele şi ispitele tale , am gustat durerea şi suferinta din plin.Cunosc lacrimile tale; şi Eu am fost lovit ;

şi Eu am fost adeseori singur. Sa nu crezi ca eşti singura şi parasita.Eu care pentru tine am ales sa mor,nu te voi parasi niciodata,

 cu nici un chip…Pot sa se mute muntii , pot sa se clatine dealurile ,dar dragostea Mea nu se va îndeparta de la tine şi nici legamântul

meu nu se va clatina, zice Domnul care are mila de tine…”

 Cerul nu poate darui nimic mai mult decât a daruit El!! Ai încredere.

 Şi aceasta iubire care-ti este oferita , niciodata ,o..niciodata nu te va dezamagi ! Ea va fi puterea vietii tale , puterea sufletului tau,

puterea credintei tale ..Pentru ca Iubirea….Iubirea este….ISUS …”

Trimise de Alex Delia

Va astept! Bafta!

Probabil ti’au dat si tie sa gusti din tortul subestimarii si cunosti destul de bine acel gust amar si acru totodata. Poate crezi ca nu valorezi nimic, ca esti un nimeni, ca toti sunt mai buni decat tine, ca esti rau sau urat, ca nu vei reusi niciodata sa realizezi ceva bun de care toti ceilalti sa’si aminteasca despre tine. Nu merita! Faptul ca ai esuat o data iar ei au avut dreptate, asta nu demonstreaza ca esti un inapt. Din contra, mai incearca o data si inca o data pana vei reusi. Trebuie sa reusesti! Este imposibil sa nu poti! Nici tu nu’ti cunosti adevarata valoare, insa ambitionandu’te vei descoperi ca pretuiesti mai mult decat toti acei care nu cred in tine la un loc. Ai toate armele necesare sa castigi tu! Stii ce’ti lipseste poate? CURAJUL! Te gandesti ca daca se intampla sa dai gres, ei te vor privi in ochi si’ti vor spune triumfatori acea fraza pe care nu vrei sa o auzi deloc “Vezi? Am avut dreptate eu!”.

Da’mi voie sa’ti spun ca eu am pus piciorul in prag si’am zis “DESTUL!”, va voi arata ca si “EU POT!”…suntem toti egali, si eu sunt inteligenta, si eu sunt frumoasa, si eu ma pot descurca singura, chiar si eu pot sa duc la bun sfarsit o treaba inceputa, chiar mai bine decat unii dintre voi! Ceea ce ma face diferita de voi toti, este ca voi nu aveti ce am eu, acel curaj de a nu renunta la lupta pentru a va da voua dreptate! Eu voi triumfa! Si TU POTI! Nu exista “nu pot!” ci “NU VREAU!”

Si cand te gandesti ca la inceput realizai ca totul era prea frumos ca sa fie adevarat…si iti repetai tot timpu ca “ZBOR”, ca ai parte de tot ce ti’ai dorit vreodata si incercai sa vezi doar partea frumoasa…erai doar indus intr’o vraja puternica care iti inchidea ochii, deveneai orb…si nu vedeai nimic altceva…Intradevar, erai fericit si te bucurai de fiecare moment de care aveai parte, te gandeai ca o sa dureze o vesnicie, iti faceai planuri de viitor…ah..planuri de viitor care iti asigurau o viata minunata…cata inganfare sa distrugi iluziile unei persoane fara sa fi macar pentru o secunda sincer si sa te comporti ca si cum totul ar fi Ok…Si Ea sa stea luni intregi sa incerce sa inteleaga cu ce a gresit si sa vrea sa realizeze cauza acestei irevocabile rupturi…Si asa te pierzi intr’o ceata deasa , intr’un autism dureros care la un moment dat este…prea mult, mult prea mult pentru o singura persoana…

Timpul!?…Intradevar doar timpul te vindeca si iti deschide o alta viziune asupra vietii si asupra tuturor celor inamplate…Nu ranchiuna, nu dusmanie…doar gandul ca tu nu ai avut nici o vina, ca viata este superba si ca viitorul iti rezerva surprize neasteptate, te indeamna sa pasesti mai departe…

Intotdeuna va exista un nou inceput…

Scris de: Iolanda Gavrilet

As dori din toata inima sa pot fi mereu de ajutor celor care se gasesc in necaz, sa pot asculta inimile intristate si sa ofer din iubirea mea si altora, reusind poate intr’o zi sa invete a iubi cu adevarat si sincer. Fiecare om are pret in ochii mei pentru ceea ce este in prezent! Trecutul lui este iertat iar eu nu am niciun drept sa’l scot iar la lumina. Defecte avem cu totii, calitati la fel. Suntem oameni si prin urmare nu putem fi perfecti. Sa ne amintim mereu calitatile celor din jur, sa’i iubim pentru ceea ce ne ofera cu drag si sa nu privim cu dispret darul lor sufletesc ce ni’l ofera zi de zi.

Fiecare persoana trebuie iubita pentru acel ceva pe care niciodata nu’l vei gasi la nimeni altcineva vreodata!

Stiu ca privesti in urma ta si nu esti tare mandru de trecutul tau, de viata ta, si inca nu ai ajuns sa ai acea implinire sufleteasca dupa care tanjesti zi de zi.Parca prea multe sacrificii trebuie sa faci, parca prea multa rabdare trebuie sa ai, insa ti’e teama sa nu obtii rezultatul dorit. Pasesti cu teama, privesti neicrezator in jur si iti spui ca “mai tarziu”! Inca o zi sa traiesti ca si pana acum, chiar daca te simti murdar si slabit, iar de maine incepi o noua viata. In dimineata asta spui asa, maine dimineata vei spune la fel si in fiecare zi vei repeta aceeasi fraza pana cand te vei obisnui, traind in continuare o viata care nu’ti va aduce nicio satisfactie.

Nu te poti schimba, daca nu te lasi schimbat! ACUM este clipa potrivita sa incepi!

Iti este dor, regreti toate acele momente cand ai fost rece, acele clipe cand te privea si puteai citi in ochii sai dorinta de a fi iubit si tu nu ai vrut sa’i fii aproape! Acum insa e atat de tarziu… Insa raman amintirile, acele momente pe care le’ati trait si care vor ramane vesnic in inima ta, care te vor face sa zambesti si care iti vor da taria sa mergi mai departe! Timpul… va vindeca cu siguranta ranile dureroase! Fii puternica!

Profita de tot timpul in care poti fi alaturi de cei pe care ii iubesti cel mai mult in viata! Nu stii ce iti rezerva ziua de maine. Nu lasa ca o clipa de ura, un moment de durere, sa’ti fure bucuria unui minut care poate sa’ti lumineze intreaga viata si care sa’ti dea puterea de a pasi inainte pe cale. PRETUIESTE ce ai ASTAZI!

Si intr’un tarziu a venit toamna, anotimp trist, singuratic, ploios si urat. Simteam nevoia unei imbratisari, dorinta de a fi ocrotita de doua maini puternice, sa fiu incalzita de o privire plina de dragoste, o dragoste care sa arda numai pentru mine. Gandul meu ramasese totusi inca in trecut, la o durere inca prezenta si trista asemenea acelui anotimp in care ma aflam. Crede’ma, sperantele se stingeau cu fiecare pas si fiecare lacrima ce’mi aluneca usor pe obraji. Visele mele cu aripile frante cautau alinare intr’un colt ascuns al inimii. Eram atat de obosita de toate… In drumul meu, am zarit ca ma apropii de o banca si’am decis sa ma opresc. De departe nu se vedea ca e ocupata, dar cand m’am mai apropiat putin, te’am zarit pe tine. Parea ca astepti pe cineva caci te vedeam destul de nerabdator si totodata neincrezator ca acea persoana va aparea candva. Eram cuprinsa de un sentiment de neliniste, ma intrebam, “Daca vei arunca si tu cu pietre asa cum au facut cei din trecut?” Dar am indraznit totusi sa te intreb daca pot lua loc langa tine, eram prea obosita sa’mi mai pot continua drumul tot mai abrupt. Ai dat din cap in semn de aprobare. M’am asezat in tacere. Ce liniste se lasase chiar si peste gandurile noastre. Se mai auzea doar vantul cum adie usor. La un moment dat ai indraznit si ai privit catre mine. Ai inceput o discutie dar mai mult vorbeam eu decat tine. Puteam simti si vedea in glasul si privirea ta o umbra de tristete profunda. Puteam vedea in inima ta ranile adanci lasate de persoane pe care le’ai iubit candva mai mult sau mai putin. M’am regasit in tine, in privirea ta, in durerea ta si’am descoperit ca amandoi eram in cautarea aceleiasi iubiri. O iubire cinstita, curata, adevarata, o iubire care sa uneasca si in care sa’ti gasesti implinire si fericire. M’am cutremurat putin, daca inca o data ma inselam, aveam sa platesc acelasi pret…pretul deceptiei. Vreau sa’i multumesc lui Dumnezeu ca nu s’a intamplat asa. Nu s’a mai repetat povestea. De data aceasta, l’am lasat pe El sa’mi scrie povestea, am fost instrumentul Lui, si pot spune ca nu’mi pare deloc rau. A fost greu deseori, am cazut amandoi dar ne’a ridicat, am avut inimile frante dar cu multa dragoste din partea Sa, am reusit sa ne vindecam. Acum, dupa ce a trecut atata timp de cand ne cunoastem, vreau sa’ti spun cu convingere ca ma bucur nespus de mult ca m’am oprit si n’am trecut pe langa tine vazandu’mi mai departe de drum. Ai fost inca de la inceput si continui sa fii cel mai potrivit ajutor pe care Dumnezeu l’a trimis in viata mea. Am trecut impreuna prin anotimpul de iarna care ne’a inghetat rasuflarea de multe ori, dar inimile noastre au stat unite incalzindu’se una pe alta. Am trecut prin anotimpul de primavara, renascand din nou la viata si am trecut prin anotimpul de vara crescand si luminand dragostea noastra ce ne’a dat puteri sa inaintam impreuna pe acelasi drum.

Acum, cand ma intalnesc cu umbrele amintirilor din trecut, imi dau seama ca totul ar fi fost mai trist ca niciodata daca nu te’as fi asteptat pe tine. Tu, esti mai mult decat as fi dorit, decat as fi meritat. Tu, esti acea parte care a completat inima mea. Te iubesc!

De multe ori Dumnezeu ne trece prin mici sau mari incercari doar ca sa ne faca sa pretuim mai mult ceea ce avem, sa’i intelegem pe altii, sa’i iubim, sa ne faca o marturie si un exemplu si nu in ultimul rand sa ne modeleze. Noi prindem forma prin experientele placute si mai putin placute prin care Domnul nostru ne trece zi de zi. Nu trebuie neaparat sa trecem printr’o incercare mare ca sa ne schimbam, deoarece si incercarile nesimnificative la prima vedere au importanta lor. Trebuie sa fim gata a fi mustrati, atentionati. Sa primim din partea lui Dumnezeu fiecare durere, fiecare fericire caci toate reprezinta o valoare in viata. El trece prin durere si pe cel care greseste si pe cel care traieste dupa Voia Sa, pentru ca amandoi au nevoie de a fi perfectionati si curatiti. Murdariile acestei lumi ne ating in fiecare zi si in fiecare zi trebuie sa traim curat. O durere mica poate schimba un suflet intr’o persoana mai buna, mai atenta, mai sensibila la durerea si nevoia celor din jur, de asemenea si o durere mare. Trebuie numai decat sa nu ne impotrivim caci in caz contrat ne vom impotrivi Lui, iar Dumnezeu nu ne obliga sa venim la El. Lasa totul la alegerea noastra!Dar pretul dispretului nostru il vom plati chiar noi.

Si durerea aduce fericire!

Trebuie doar sa ai vointa!

Mai rau este faptul ca nu se multumeste doar cu atat de putin. Calatoreste prin intreaga lume, furand si hranindu’se cu durere, cu lacrimi, lasand in bratele depresiei doar victime. Privesc de multe ori cerul si il vad plangand, privesc o floare si o vad ofilita, pasarile care nici chef sa mai zboare sau sa cante nu mai au. La fiecare pas pe care il face, lasa in urma totul fara culoare, fara viata iar in suflet doar seceta. Numele ei este Tristetea!

Atunci cand o zaresti, incearca sa’ti inchizi ochii si usile inimii caci odata intrata, cu greu o mai scoti afara!

Sa readuca cineva CURCUBEUL!

Sunt persoane pe care le’am intalnit de curand si care au dat dovada de a’mi fi adevarati prieteni desi ne cunoastem de putin timp. Prieteni, care ma accepta asa cum sunt si au indraznit sa’mi cunoasca inima fara sa ma judece ori sa ma eticheteze. Vreau sa le multumesc si sa le spun ca ii iubesc enorm si au mare pret in ochii mei!

Va daruiesc un zambet si toata dragostea mea!

“Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!”

Privesc dupa ce alearga lumea si, imi dau seama ca drumul meu nu este acelasi ca al lor. Mergand pe partea opusa a aceluiasi drum sunt trasa inapoi incetul cu incetul caci ei sunt prea multi si in alergarea lor imi ingreuneaza inaintarea. Totusi, ceea ce’mi doresc eu, este greu de avut iar infrangerile sunt multe si inaintarile greu de parcurs. De aceea ceea ce’mi doresc eu, de cele mai multe ori nu conteaza…

Azi suntem tineri, dar anii trec in graba si ne trezim batrani cu parul alb si  incovaiati de incercari si greutati. Este mai trist faptul ca multi dintre noi ne vom trezi singuri daca continuam sa fim nepasatori la dorintele celorlalti. Multi ne vom trezi singuri si pentru ca am dat totul si am ramas fara nimic. Cred insa ca nu ramanem saraci ori parasiti, ci ramanem mai bogati ca niciodata…si anume cu dragostea lui Dumnezeu care este drept si bun, si nu ne va parasi in veci!

Cat de neintelesi sunt oamenii deseori. Actioneaza atat de ciudat si brutal. Cateodata mi’as dori sa dispar de pe acest pamant cand in aer pluteste doar ura si rautate. Cine sunt oamenii? De ce sunt ei atat de rai? Ce se intampla cu lumea aceasta? De ce ura? De ce durere? O simpla privire, un simplu cuvant te doboara la pamant. Nu trebuie nimic mai mult, si iti doresti sa inchizi ochii si sa cazi intr’un somn adanc din care sa te trezesti doar peste ani si ani intr’un desert pustiu…

“Te iubesc!” cat de fals suna uneori. Parca nici macar vantul nu crede, acea forta care poarta cuvintele la urechile noastre. Probabil ajung la un moment dat distorsionate. Sau cine stie, ecoul lor soptesc contrariul. Falsitate, asta aud si vad zi de zi in jur la cei care se numesc oameni. Spun vorbe goale dar faptele lor pe la spatele nostru arata ceea ce simt si cred ei cu adevarat. Nu le pasa! Nu ii doare! Nu vad! Nu aud! Nu sunt oameni!

Respecta semnele de circulatie si din cand in cand mergi la mecanic sa vezi daca masina ta e in stare buna ca sa fii in siguranta. Nu uita sa speli bine parbrizul sa ai vizibilitate buna si nu in ultimul rand sa platesti asigurarea!

Lumini pe cerul întunecat,
Ma-nchin si astept speriat
Ca un fulger sa fi purificat
Al meu gând rece, întunecat.

Ma uit în gol, în zadar…
Când, te vad, un nor amar si, tresar.
Te strig gânditor, ispititor:
“Iubito, fii al meu dar si dor…”
Scris de: Daniel Gavril

Ce sunt doi îndragostiti? Doi oameni care nu cauta decât alintul unul celuilalt, o vorba care sa înceapa cu “TE” si se termina cu “IUBESC”, zis clar, sincer, scurt si restul vine de la sine. Cum se cânta într-o melodie: Daca dragoste nu e, nimic nu e…
Mai avem alte dubii? Sa ilustram altfel: doi îndragostiti devin doua stele pe punctul de a se ciocni. Se rotesc, se rotesc, se rotesc o perioada, dupa care se apropie destul de mult si se ciocnesc formând o singura stea. Nu mai sunt doua stele, totul se rezuma de acum încolo la una singura. Gândesc la fel, reactioneaza la fel, vorbesc la fel, sunt aproape identici, o data uniti, nu mai pot fi separati; sunt precum androginii, doi oameni, uniti spate în spate, o data separati, mor încet, în chinuri groaznice, traind pâna la moarte trauma celuilalt…

Mai continuam? Hmmm… e târziu, dragoste, dragoste, dar tot prin stomac trece.

scris de: Daniel Gavril

Am vazut multe si voi mai vedea, dar as vrea sa pot face o schimbare, sa las in urma mea o lume putin mai buna, un zambet, o picatura de iubire, o amintire frumoasa, putina fericire! VREAU O SCHIMBARE!

Stiu ca inima ta este adanc ranita, stiu ca sangereaza deseori iar aceste rani se transforma in cicatrici adanci, dar te rog, permite’mi sa’ti ascult inima, lasa’ma sa o pot vindeca cu iubire, sa o pot mangaia cu blandete, sa ii soptesc cat de pretioasa este. Vreau sa o ascult cum bate, sa’i aud suspinurile si sa o pot imbratisa. Desi e ranita, este o inima frumoasa deoarece arata cat de puternica si plina de iubire este, o inima care stie sa ierte sincer si sa inainteze cu ultimele puteri.

Acum vreau sa’nchid ochii, sa alung orice gand si sa astept ca tu sa ma ridici intr’o zi, sa ma imbratisezi si sa’mi fii in fiecare clipa aproape, fie ca gresesc, fie ca iert, fie ca sunt trista, fie ca sunt bucuroasa, fie ca plang si fie ca zambesc. Sa fii la fel chiar si atunci cand, cateodata nu mai poti avea rabdare cu mine.

Intr’un sfarsit lasi totul pe ultima suta de metri, cand si atunci esti obosit si preferi sa mergi la culcare spunandu’ti pentru ultima oara ca te vei trezi dimineata sa inveti…doar ca, cu siguranta nu o vei face. Si in final, te rogi la toti sfintii posibili si imposibili sa fie cu tine si sa te ajute!

Bafta!

Invata sa ai rabdare! El, va face totul!

Vreau sa traiesc viata cu bune si rele, sa le cunosc pe toate si sa aleg ceea ce este bun, sa dau vietii sansa de a ma surprinde placut si a nu ma mai plange mereu. Viata, timpul trec repede in zbor, daca nu esti atent te vei trezi intr’o dimineata incaruntit si vesnic nemultumit continuuand sa cauti raspunsurile la “Ce e viata?”, “Ce e fericirea?”, “Ce sens au toate?”, “Care ti’e rostul?”. Vei trai partea urata si intunecata a vietii caci tu ai ales asta.

Vei afla toate acestea traind fiecare clipa impreuna cu cei dragi, vei avea raspuns la toate caci traind le vei primi. Nu te lasa prins in capcana nemultumirii si tristetii! Pretuieste’i pe cei de langa tine, care sunt, deoarece nu stii cand te vei trezi si vei realiza ca esti singur, ca ei au plecat fiindca tu nu le’ai dat importanta, i’ai ranit prin nepasarea ta si egoismul de a te gandi numai la binele tau. Prinde’i de mana, tine’i strans la pieptul tau, arata’le ceea ce simti pentru ei, spune’le cat ii iubesti si cat de importanti sunt pentru tine, traieste alaturi de ei fiecare clipa si chiar daca uneori vei trai si momente de durere, impreuna suferinta va fi mai mica, iar bucuriile se vor dubla. Timpul nu se opreste sa iti raspunda la intrebari, el trece fara grai, dar daca te decizi sa’l urmezi, iti va arata tot ceea ce trebuie sa faci, in liniste. Decide’te ASTAZI sa traiesti fiecare clipa descoperind esenta frumusetii!

Sunt clipe in viata cand totul pare pierdut, cand nu mai exista speranta iar realitatea iti pare atat de sumbra incat ti’ai dori sa inchizi ochii si sa dispari pentru totdeauna. Sunt clipe in viata cand durerea e atat de grea ca nu gasesti medicament de alinare. Sunt clipe in viata cand toti te parasesc si te simti de parca ai fi ramas singurul om de pe pamant. Sunt clipe in viata cand nici macar o raza de soare nu’i indeajuns sa’ti incalzeasca sufletul inghetat de atat indiferenta, cand nici macar o privire blanda nu’ti mai ofera alinare. Sunt clipe in viata cand pierzi totul si ramai pustiu cu pumnii goi, cand nu mai ai vise si nici dorinta sa lupti cu ultimele forte ramase. Sunt clipe in viata cand doresti sa fii singur caci te simti neinteles si parca nimeni nu’ti da importanta, cand doresti sa fii o raza de soara care sa patrunda in sufletul celor din jur pentru a descoperi ceea ce simt cu adevarat si ce gandesc, si asta ca sa le poti fi alaturi atunci cand au cea mai mare nevoie de cineva sa le fie aproape. Sunt clipe in viata cand nimeni nu face nimic pentru tine si’ti plangi in pumni si nu ceri decat un minut de atentie. Sunt clipe in viata cand ploua cu picuri mari si grei iar norii gri de pe cer nu mai dispar si fulgera mereu. Sunt clipe in viata cand tu nu mai esti tu, ci un strain venit de undeva din departari care isi cauta locul pe’acest pamant dar pare de negasit. Sunt clipe in viata cand vorbesti, iar vorbele tale se lovesc de un zid intorcandu’se inapoi ca un ecou si ramai fara raspunsul care ar fi putut sa’ti alunge orice urma de dubiu. Sunt clipe in viata cand viata ti se pare mult prea grea de suportat si greu de’naintat.
Dar nu renunta si nu te da batut, caci sunt clipe in viata cand dupa ploaie apare un soare stralucitor, si dupa lacrimi vin zambete si bucurii, cand uita’vei totul si plin de speranta vei zbura din nou!

Iubirea te invata sa ierti, sa uiti, sa mergi mai departe, sa fii mai puternic, sa privesti partea pozitiva a persoanelor. Si totusi, atat de putini mai stiu sa iubeasca, atat de putini inteleg cu adevarat ce e iubirea, atat de putini risca sa iubeasca. Eu, am inchis portile iubirii atunci cand nu au avut incredere in mine, cand au privit doar la defectele mele si nu la calitati, cand nu au stiu sa merga mai departe atunci cand am gresit fara sa vreau, atunci cand nu mi’au dat posibilitatea sa demonstrez ceea ce sunt si ceea ce vreau. Nu mi’au oferit acea sansa pe care am oferit’o si eu lor cand nimeni nu mai avea incredere in ei. Acum, a ramas un trup pustiu, caci cei din jur au ucis acel copil plin de viata din mine, care strangea in brate ultima farama de speranta ce exista in universul meu.

Prima este Ionelia, o fata de 15ani, sensibila dar care desi viata a trecut’o prin multe incercari, nu vrea nimic altceva decat sa fie mai buna si sa aiba liniste in viata ei.

Eu : De ce te’ai simtit neimportanta?

Ionelia:  Dumnezeu…iti da frumusete…uneori…e generoasa…alteori..parca te uita…la mine…nu a fost generoasa….in ziua de azi..cartile sunt judecate dupa coperti…eu ma simteam neimportanta pt ca…toti…puteau vb deschis…eu nu eram ascultata…nici nu ma observau. Si stii dc?!…Pt ca mai mult conteaza…cum arati…si cum…te imbraci ,decat sufletul.

Eu:  inteleg. Si din partea celor apropiati? Ma refer din partea celor din familie…

Ionelia: Familia…cand te vede inchis….te lasa…Ei isi zic ca e varsta…Verisori mei..Si ei ma marginalizau…Putin ma observau. Familia…era cel
mai mare dusman. Ma ranea…nepasarea. Dar cu timpu’ te obisnuiesti. Uneori te doare…cand vezi ca nu le pasa…

Eu: si tu te taiai pe maini sau faceai anumite lucruri doar ca sa castigi atentia lor si sa vada cat de mult suferi?

Ionelia: Eu scriu versuri. Si…am incercat…sa atrag atentia…Dar nu am putut…Si am incercat sa scriu..Ce simt…pe mine…Putini au vazut…Putini au inteles….Eu am ramas…tot necastigata… Nu trebuia sa fac asta. Desi…atunci cand faceam asta…ma simteam…mai puternica…simteam cum furia…Ma impanzeste…si pune stapanire…Imi taiam mana cu atata sete de sange

Eu: si familia ce spunea cand vedea ca te tai?

Ionelia: Ea…nu ma intelegea…nu intelegea mesajul…Ea urla…tipa…si ma marginaliza…si mai tare…Strigatul nu imi era auzit…Plangeam…singura din nou ….Cosmaruri….Crede’ma…Totul e ca si vantul…tot ce pleaca se intoarce…Dar la mine…era la fel de rau…m’am mintit mai mereu. Ca totul o sa fie bine…Intr’un final am inteles. Trebuia sa gasesc alta metoda prin care sa fiu observata…ascultata..inteleasa..

Eu: Si acum? Acum cum te simti? Privind in urma crezi k ai facut bine?

Ionelia: Acum…incerc sa uit totul desi stiu ca asta nu se va intampla niciodata! Ma vor urmari toata viata. Dar intr’un fel au fost o lectie. O sa imi ascult copilul…caci stiu ce e in inima lui. Uneori…copiii sufera mai mult decat parinti…Ei duc cea mai mare povara…Copilaria e un Cosmar Frumos!

Eu: Spune’mi, ce’ti doresti cel mai mult?

Ionelia: Atunci cand vorbesc, sa fiu ascultata…Sa am ocazia sa zic ce simt. Sa fiu eu. Sa …. ma observe…sa stie ca exist…Sa pot sa ma exprim liber. Si cel mai mult…ca persoanele din jurul meu sa inteleaga mesajul.

Urmatoarea fata are 17ani si o cheama Irina. Nici viata ei nu a fost una prea frumoasa, si neavand pe nimeni care sa’i fie alaturi in perioada cea mai grea, a suferit enorm, s’a inchis in ea, preferand sa nu spuna nimanui nimic, deoarcere, dupa cum spune, nimeni nu ar intelege’o.

Eu: De ce te subestimezi atat? De ce nu ai mai multa incredere in tine? Ce te face sa fii asa?

Irina: Poi dupa cum ti-am mai explicat…eu am trait intr-un mediu in care toti isi bateau joc de mine atat datorita tatalui cat si faptului ca sunt mai baietoasa si mai rusinoasa. Nu sunt ca alte fete sa ma bag in seama sau cu tupeu si de asta. Ma subestimez atat pentru ca asta simt…de 17 ani mi se repeta acelasi lucru incat mi-am dat seama ca asa e, si ca niciodata nu ma voi schimba.E ca un virus si mediul din familie are un anumit caracter. Ca de exemplu cateodata si eu as vrea un baiat care sa tina cu adevarata la mine si cu care sa ma inteleg, dar daca am un tata capcaun nu o sa se poata…degeaba vreau sa ma aranjez si eu cateodata daca atunci se gaseste sa se ia de mine…imi piere tot cheful. Plus ca daca ma aranjez nu se schimba nimic, tot isi bat joc de mine, asa ca mai bine nu imi pierd timpul aranajandu’ma degeaba, ci dormind 30 min in plus, si imbracandu’ma casual

Eu: Crezi ca adevarata problema sta la tatal tau? Sau ea se afla la tine? Daca tatal tau nu ar fi asa, crezi ca acum ar fi diferita viata ta?

Irina: Daca tatal meu s-ar schimba de acum incolo, eu nu m-as putea schimba pt ca asa m-am format…dar daca nu era asa de cand ma stiu si nu traiam intr’un mediu cu scandaluri, daca era comunicare intre noi si daca era intelegere probabil ca as fi fost alta persoana. Si inca ceva…daca traiam in alta parte…pentru ca si jigodiile de pe aici au o alta influenta.

Eu: Ce fel de influenta?

Irina: Mereu si-au batut joc de mine pentru ca au vazut ca nu reactionez in nici un fel si pt ca sunt slaba si pentru ca  intr’un timp am avut aparat dentar si eram pistruiata si plina de cosuri.

Eu: Irina, ce’ti doresti pe viitor? Ce ai vrea sa schimbi?

Irina: As vrea in primul rand sa fiu o persoana normala dar sa nu imi schimb atitudinea fata de prieteni ci doar conceptia asupra propriei persoane si asupra vietii…..si mai spre viitor sa am un serviuciu, sa stau doar cu mama si fratimiu, sa fiu normala

Eu: Asta inseamna ca mai exista speranta in viata ta! Si cu siguranta se va implini deoarece vrei ceva bun in viata!

Irina: De vrut toti vrem dar nu toti primim…

Eu: De ce zici asta?

Irina: O-m trai si o-m vedea, nu vreau sa ne mai contrazicem.  Pentru ca nu vedeti decat prin proprii ochi, prin ochii mei nu o sa vedeti niciodata.

Eu: Ce simti atunci cand incerci sa arati durerea ta celor din jur, iar acestia nu inteleg si te critica?

Irina: Dupa cum am patit zilele astea…prefer sa nu mai deschid gura niciodata, sa nu mai povestesc nimic, tin in mine pana cand o sa se produca  inevitabilul.

Ca si ele, sunt multi altii. Trebuie doar sa ne facem timp sa’i ascultam, sa’i ajutam, caci doar asa putem impiedica multe tragedii. Ei sunt oameni normali, doar ca rautatea, nepasarea si raceala noastra ii fac sa iasa in evidenta prin tot felul de metode exagerate numai ca sa’i vedem.

Nu sta nepasator, asculta inima celui care plange fara glas!

Sunt atat de multe persoane sensibile, pe care daca nu le cunoastem le putem rani adanc. Spun asta pentru ca stiu ce inseamna. Orice gest fie facut din rautate ori in gluma, daca nu cunosc destul de bine persoana, ma raneste. O privire urata imi frange inima si ma intreb cu ce’am gresit. Un cuvant la vremea nepotrivita, poate rani, o fapta nepotrivita poate produce o sangerare indelungata.

Fii atent la cei din jurul tau, fii rabdator cu cei care au o inima sensibila si oferale multa iubire caci de asta au cea mai mare nevoie! Dar nu in ultimul rand ai grija pe ce ton vorbesti!

Poate spui ca de ce tu? De ce trebuie sa vii tu si cu idei pe care tot tu trebuie sa le aplici? Parca nu e corect.

Poate ca nu este, dar daca tu nu crezi in visele tale, cum ai vrea ca ceilalti sa creada? Daca tu nu ai incredere in tine, cum pretinzi ca restul oamenilor sa aiba incredere in tine? Daca spui ca esti slab, ei te vor vedea slab. Daca spui “nu pot”, ei vor crede aceste vorbe. Daca zici “nu pot inainta”, ei vor spune ca nu esti bun de nimic. Ridica’ti ochii, ridica’te in picioare, scuturate de praf, respira adanc si fa primul pas! TU POTI! Eu stiu ca DA!

Schimbarea incepe acum! De la tine! De la mine!

Inchide ochii. Incearca sa’ti amintesti primele lacrimi pe care le’ai vazut cum i se preling pe obraji. Aminteste’ti, ati plans impreuna, dar ce minunate si indimenticabile au fost acele clipe. Vei reusi oare sa le uiti vreodata? Vei uita prima privire, primul zambet, prima imbratisare, primul sarut, primul TE IUBESC, vei reusi sa uiti acele clipe unice si minunate? Acele prime dati?

Pretuieste si tine strans in inima ta, acele prime dati, pentru ca ele sunt cele mai frumoase si de neuitat momente. Si asta pentru ca au fost primele!

Nu spune NU iubirii, nu’i inchide portile. Las’o sa patrunda in inima ta, las’o sa te inunde cu caldura sa, cu pacea, si fericirea pe care le emana. Dar ai grija, nu accepta orice iubire, caci tin sa’ti zic, ca nu toate iubirile sunt adevarate.

Acolo in adancul inimii tale, se afla un izvor al iubirii. L’am vazut atunci cand am reusit sa trag cu ochiul in incaperea inimii, deoarece am reusit sa patrund. Nu’ti fie teama, lasa’l sa curga, sa’ti inunde intreaga fiinta, sa inunde fiinta celor din jurul tau. Caci ce’i mai frumos ca iubirea? Ea iti da putere sa te ridici atunci cand altii te doboara! Ea aduce implinirea in viata ta, o viata pe care trebuie sa o alegi astazi sa o traiesti. Am incredere in tine!

 

Și ma gandesc la tine,

Sunt chiar foarte incantata

Sa te am langa mine.

Privirea ta e-o calauza-n noapte

Te simt aproape

Și-ţi multumesc

Și vreau sa-ţi spun ca TE IUBESC!

Mi-ai fost aproape

M-ai sprijinit cand imi era mai greu,

Și-acum,in noapte,cu dulce soapte

Vreau sa-ţi marturisesc ca esti talismanul meu!

Scrisa de Irina Iorga.

Simt pumnalul pe care mi l’au infipt pe la spate si care mi’e frica sa’l scot, ca nu cumva sa cad de tot. Au reusit! M’au lovit intr’o clipa de neatentie. Sa fi fost oare neatentie? Nu! A fost altceva, dar nu mai are sens sa povestesc. Cert este ca nu a mai ramas nimic din mine. Mi’au furat speranta de’a iubi, de’a spera, de’a visa, mi’au furat inocenta. N’a ramas pur si simplu nimic frumos din ce aveam. Au luat totul. De ce mi’a fost cel mai tare frica, n’am scapat. Doare! Arde! Ustura! Dar nimic nu se compara cu dezamagirea ce mi’au provocat’o. Mi’au furat inocenta!

Eu sunt alaturi de tine!

Iertarea inseamna a te ridica mai presus decat cei care te’au insultat. Napoleon Bonaparte

Scris de Elena Petrea

Imi dau seama ca in viata avem de castigat si de pierdut, dar in aceste zile simt o frica cumplita. Mi’e frica sa deschid pumnii si sa vad ca’s goi, ca nu mai am nimic. Mi’e frica sa deschid ochii si sa realizez ca totul a fost doar un vis frumos. Nu stiu daca cuiva ii este frica de fericire, dar mie una da. Mi’e frica sa nu o pierd. Ma simt un copil intr’o lume de oameni mari cu o multime de responsabilitati. Ma intreb de ce a trebuit sa cresc atat de repede. De fapt, cand suntem mici dorim sa fim mari, iar cand suntem mari, dorim sa fim copii. Atunci cand esti mare, ai o multime de responsabilitati, multe griji si foarte mult stres. Nu’i nimeni sa te apere sau sa se ingrijeasca de tine. Cand esti mic insa, sunt parintii care te ocrotesc, care iau decizii pentru viitorul tau. Cand esti mic, traiesti intr’o lume fara griji, fara stres, fara frica.

Ei bine dragostea, este puterea de’a iubi neconditionat o persoana imperfecta si de a renunta la sine pentru binele si fericirea acelei persoane. Este forza de’a ierta, a rabda, a suferi, a fi alaturi de persoana iubita la bine, la greu, in incercari si bucurii. Dragostea nu spune “NU VREAU! NU POT!” ci spune cu speranta si convingere “VOM REUSI! TREBUIE SA REUSIM!” Dragostea nu inseamna unul singur, dragostea inseamna DOI.

Dragostea este cel mai frumos si nobil sentiment, cea mai puternica forta, puterea de a reusi, de a face viata mai frumoasa cuiva, de a fi implinit. Dragostea, te priveste in ochi si’ti spune “TE IUBESC pentru ceea ce esti, dincolo de orice imperfectiune!”

Creatorul dragostei? Este Acela care a dat prima dovada de iubire pentru intreaga omenire. Este Cel care ne iubeste cu o dragoste vesnica, neconditionata, desavarsita. Creatorul dragostei, este Dumnezeu!

Ea izvoraste dintr’o inima curata, sincera, frumoasa si se indrepata spre cei care sunt insetati dupa iubire. Tinta dragostei este inima celor indurerati, celor care ratacesc in speranta de a o gasi si a gusta macar o picatura, pentru cei care o asteapta, care o doresc.

Toti au dreptul la dragoste! Dragostea nu face deosebire intre oameni. Ea este pentru cei mici si mari, pentru cei slabi dar si pentru cei puternici, pentru cei buni cat si pentru cei rai, pentru cei saraci dar si bogatii au dreptul la ea. Dragostea nu te priveste in fata si’ti spune “La tine vin! La tine nu!”. In dragoste nu sunt exceptii. Toti mai devreme sau mai tarziu sunt loviti de ea. Depinde de tine cat esti de pregatit si cum esti pregatit ca sa o primesti.

Dragostea iarta totul, acopera totul, sufera totul!  Te iubesc Dorin!

Este o mare greseala sa nu-ti dai seama de propria-ti fericire.

Fruntea sus!

Nu te cufunda in tristete si deznadejde doar pentru ca cineva nu te iubeste si nu te accepta pentru ceea ce esti! Nu renunta sa speri si sa visezi doar pentru ca cineva nu crede in visele tale! Nu renunta la lupta! Fii UNICA!

 http://www.youtube.com/watch?v=a7Qu2N8R2X8

-Eu, merg alaturi de tine, si vom cobori amandoi la gara centrala acolo unde ne asteapta FERICIREA!

Nu raspunde urii cu ura! Ura poate fi transformata in dragoste, doar daca ii raspunzi cu dragoste, unica forta care poate schimba chiar si cel mai rau om intr’o persoana nobila si calda.

-Sunt aici!

-Doamne, de cand ai plecat, de cand m’ai lasat singura, am pornit in cautarea Ta, pentru ca fara Tine sunt nimic, un suflet gol, o viata desarta, o frunza purtata de vant. Am mers in lume si am intrebat pe fiecare trecator daca Te’a vazut. Am ramas surprinsa, dezamagita sa aud ca nimeni nu Te’a cunoscut, nimeni nu a auzit de minunile si jertfa de pe Cruce.

- Sunt aici!

-T’e'am cautat in fiecare duminica in Casa Ta. Credeam ca vei fi acolo caci asa mi s’a spus. Dar ori de cate ori am mers, am constat ca nu era nimeni, inafara de niste suflete goale.

-Sunt langa tine!

-De ce ai venit daca stiai ca intr’o zi aveai sa pleci si sa ma lasi pustiita? Mi’ai luat tot ce’aveam mai de pret..inima, sufletul, dragostea, si’ai lasat in urma Ta doar o amintire cu care ma hranesc zi de zi sa pot supravietui. Mi’aduc aminte cand imi sopteai fraze de iubire, si’mi vorbeai de comoara pe care ai pregatit’o pentru mine, de ziua cand vom fi impreuna pentru vesnicie, acolo unde nu exista ura, durere, suferinta…ci numai iubire, pace.

-Tot ce ti’am promis se va’mplini! Ai rabdare, traieste prin credinta si ai grija sa nu cazi in deznadejde din cauza indoielii. Trebuie sa’ti pun dragostea la proba, sa Ma conving ca ceea ce mi’ai promis si tu candva, nu sunt doar vorbe goale pe care le’ai spus ca si replica la declaratia Mea de dragoste pentru tine. Dragostea adevarata traieste prin credinta si nu se lasa lovita, influentata de incercarile si obstacolele pe care le intalneste in drum. Nu isi pierde speranta, ci lupta, se jertfeste pentru cel iubit. Dragostea adevarata, are puterea de a asculta soaptele inimii, chiar si atunci cand nu sunt cuvinte.

-Ai uitat complet de mine! Te’am cautat in lumea’ntreaga, si nu a fost persoana pe care sa n’o fi intrebat despre Tine, si n’a fost persoana care sa’mi fi spus ca Te cunoaste. Ai fost creat de imaginatia mea intr’un moment de disperare cand nu mai gaseam un sens pentru viata aceasta?

-N’u sunt doar o imagine nascuta din multimea suferintelor si gandurilor tale pentru a avea putina alinare. Exist, sunt Adevarat si stau chiar aici langa tine! Dar tu, esti prea preocupat de starea ta sa observi ca sunt aici, te tin de mana. Esti mult prea absorbit de lucrurile lumesti si ai uitat ca Eu nu locuiesc acolo unde sta pacatul, ci traiesc in locurile sfinte, curate. Am incercat sa’ti deschid ochii, urechile, dar ai preferat sa ma iubesti in felul tau gresit, si nu ai dorit sa te schimbi. Ratacesti departe si n’auzi, nu simti prezenta Mea. Sunt aici!

-Am obosit! Ma lupt cu mine insami si Tu…nu esti!

-Nu renunta! Inca putin! EU SUNT AICI!

Preluata de pe internet!

Ai adunat atatea inutilitati in suflet incat au luat’o razna si acum au inceput sa strige dupa atentie, si te obosesc degeaba. Te afli in mijlocul unei furtuni care te impinge dintr’o parte intr’alta. Daca ai avut candva un moment de luciditate fiind constient unde esti si hotarat incotro s’o iei, acum totul pare un haos imens iar drumurile ce iti stateau clare inainte, in acest moment peste ele a cazut o ceata deasa. Care e decizia potrivita pe care trebuie sa o iei? Nu aduna numai gunoaie in inima si nu’ti lasa pasii s’o ia pe o cale fara intoarcere. Nu permite gandurilor tale sa calatoreasca mai sus de limita realitatii ca nu cumva sa traiesti din vise. Nu’ti pierde din vedere drumul pe care odata erai atat de ferm in al urma. Nu, nu renunta tocmai acum si nu te abate de la el nestiind incotro s’o iei. Nu sta pe loc! Mergi inainte cu convingere, si nu te opri. Toate au un pret, si la un momendat il vei plati si tu. Mediteaza, priveste in jur, analizeaza si infaptuieste. Trebuie sa te descoperi singur pentru a lua o decizie corecta.

“ Indoiala vede obstacolele. Credinta vede calea. Indoiala vede intunecimile. Credinta discerne cararea. Indoiala sovaie sa faca pasul. Credinta se ridica la inaltime. Indoiala intreaba: CINE CREDE? Credinta raspunde: EU” (Gospel Banner)

Se ascund dupa un zambet fals, dar in inima lor nutresc atacuri mortale. Daca in fata iti sunt prieteni, pe la spate te urmaresc cu un pumnal gata gata sa te’atace. Motivul? Probabil e o simpla si malefica pasiune ori au fost candva raniti, si’acum sunt insetati de razbunare, ne tinand cont daca victima lor e agresorul care i’a lovit, ori un simplu nevinovat. Si el a fost o victima, si el a fost lovit pe nedrept. De ce el ar avea mila?

Cata nevoie de iubire si rabdare este necesar sa avem pentru a le darui acestor persoane, astfel incat sa realizeze ca totusi mai exista si oameni sinceri, fara intentii si scopuri murdare. Deseori m’am lovit de aceste victime flamande dupa razbunare, cautau sa’si faca singuri dreptate lovind in stanga si in dreapta, nefiind sensibilizati de inimile ranite ce le lasau in urma. Totusi nu’nteleg ce placere au cei care stau gata de atac. Nu’nteleg de ce se hranesc cu suferinta si durerea altora. As dori sa pot face ceva in aceasta privinta, as dori sa pot demonstra ca exista si suflete curate ce nu traiesc pentru a’i dobora pe altii.

“E greu ca crezi ca te pot iubi fara s’astept ceva in schimb, e greu sa crezi ca in spatele zambetelor ce ti le ofer ori de cate ori ne vedem, nu se afla nici o intentie rea. Dar intr’o zi, voi demonstra ca nu sunt ca celelalte.”

Te opresti si ma privesti de parca tot ce’ti zic sunt vorbe de atac. Nu! Te rog, nu ma’ntelege gresit. N’am nici o intentie sa te ranesc. Vreau doar sa’ti amintesc acele clipe de glorie care sa te motiveze si’n acest moment ca exista victorie, exista final. Nu’ti considera momentele de slabiciune ca o infrangere definitiva, pentru ca un luptator adevarat este acela care nu renunta niciodata, oricat de grea ar fi batalia. Atunci cand e motivat, el isi da toata silinta sa invinga. Stai! Faptul ca te declari infrant, este ca nu ai pentru ce lupta? Eu nu cred! In fiecare seara, odata cu apusul soarelui, sperantele noastre mor, dar ele renasc de’ndata ce soarele rasare. Eu insami as putea sa’ti dau mii de motive pentru care sa traiesti. Faptul ca esti sanatos si in puteri, e un motiv de bucurie pentru ca multi ar da orice numai sa fie in locul tau. Nu toti au sansa de’a vedea si a se bucura de frumusetea pe care Creatorul nostru ne’a daruit’o. E trist cum deseori uitam aceasta. Ne consideram cei mai nefericiti, cei mai batuti de soarta. Gresim daca gandim astfel!

Atata timp cat vom privi mai sus de noi, ne vom vedea cei mai cazuti. Daca am pleca putin capul spre cei care se tarasc la pamant ca niste rame, am intelege insfarsit ca suntem binecuvantati. E important sa nu privim la cei mai inalti decat noi, daca vrem sa ajungem la fel de sus ca si ei, pentru ca e posibil sa cadem in deznadejde. Nu putem ajunge in varf intr’o singura zi! Sa ne concentram asupra obiectivului pe care’l avem si sa dam tot ce’avem mai bun ca sa’l atingem, dar nu pentru o clipa, ci pentru totdeauna.

Multumeste’te cu ce ai! Intr’o zi, ai putea pierde totul, si abia atunci vei realiza adevarata valoare a lucrurilor pe care le’ai avut candva in pumni si n’ai stiut sa le tii.

“Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda.”

 ”Femeia care accepta limitarile feminitatii ei descopera ca tocmai in acele limitari se gasesc darurile ei, chemarea ei speciala.”

Dragostea nu are nevoie de cuvinte, insa cuvintele au intotdeauna nevoi de dragoste. ( Ionut Caragea)

“Cred că a fi respins,lipsit de iubire,neîngrijit,uitat de toţi şi de fiecare este cea mai mare foame,o sărăcie mai mare decât aceea de a nu avea nimic de mâncare.”(Maria Tereza)

“NU TE FERI DE GREUTATI, S’AR PUTEA SA RATEZI CEVA FRUMOS!”

Simt chinul prin care trece. Simt dorinta de a merge si a o imbratisa, de a alunga toate temerile ei. Stiu ca nu am puterea de’ai alunga tristetea din ochi. Stiu ca nu’i pot lua durerea asupra mea desi imi doresc enorm. Atunci cand am imbratisat’o, inima ei mi’a soptit setea dupa iubire, ocrotire, intelegere, liniste. Am strans’o puternic in brate, si’am incercat sa’i ofer acea dragostea dupa care tanjea de atata vreme.

Numai ca, mi’am dat seama ca acel trup plapand, era doar o imagine a sufletului.

Nu vreau sa mai privesc inapoi, pentru ca voi ramane in urma, ma voi lasa distrasa de amintiri neplacute, ce’mi pot afecta ravna de’a merge inainte. Vreau doar sa privesc inainte, sus, si sa nu las ca fericirea sa’mi fie umbrita de trecut. Sa nu credeti ca am avut cine stie ce trecut, doar ca dezamagirile pe care altii mi le’au provocat, au lasat o greutate in sufletul meu. Si de fiecare data cand imi mai vin in minte, inima mi’e cuprins de’o tristete si’o durere imensa. Am iubit, am respectat, am crezut, am gresit, am iertat! Vreau doar sa uit trecutul! Nu are rost sa traiesc un prezent umbrit de un trecut trist!

Am avut atatea alegeri de facut de cand m’am nascut, si au fost momente cand am amanat, am spus simplu ca ma voi ocupa mai tarziu. Dar din pacate, n’am mai avut sansa, pentru ca a fost altcineva care a facut’o in locul meu, sau pur si simplu am facut o alegere in graba, si am gresit, ori n’am mai avut ocazia. Nu stiu daca realizam intradevar, ca alegerile care ne sunt servite de multe ori pe tava, ne pot schimba viata, sau o pot schimba pe a celor din jur. Atunci cand suntem pusi in fata unei situatii, si trebuie sa luam o decizie, important este sa ragionam, sa nu ne pripim, sa nu facem din istinct, si nici spre binele nostru propriu. Trebuie sa analizam situatia la rece, sa vedem daca alegerea pe care o facem, raneste pe cineva. Sa nu fim egoisti! Prefer mereu ca atunci cand trebuie sa iau o decizie, si am inainte doar doua optiuni dintre care trebuie sa ma decid, sa o aleg pe cea care sa nu’i faca pe ceilalti sa sufere. Prefer sa sufar eu! Stiu, de multe ori nu e bine, pentru ca nu stiu cati ar fi dispusi sa o faca pentru mine, dar as suferi mai tare daca as face o alegere care sa afecteze pe cineva. Nu e simplu! Multi nu merita! Dar dragostea e cea care ne va putea ajuta sa ne ridicam atunci cand suntem cazuti. Dar ce se intampla atunci cand in fata ai doua optiuni,si daca o alegi pe prima, vei face o persoana fericita si vei fi si tu alaturi de ea, dar din pacate le vei face pe altele nefericite, iar daca o alegi pe a doua, le vei face pe acele persoane din urma sa fie fericite, dar pe prima o vei face nefericita si vei fi si tu nefericita?

Viitorul nostru depinde de alegerile pe care le facem astazi, maine poate fi prea tarziu! Eu insa, aleg sa iubesc!

Mi’au spus ca nu existi

si eu, ca un prost i’am crezut.

Seara trecuta, din adancul unei prapastii,

excavata de un tun, am vazut cerul Tau.

Dintr’o data mi’am dat seama ca m’au mintit.

Daca as fi avut un pic de timp sa privesc lucrurile din jurul meu,

mi’as fi dat seama ca m’au mintit.

Daca as fi avut un pic de timp sa privesc lucrurile din jurul meu,

mi’as fi dat seama ca acele persoane

refuzau sa cheme pisica o pisica.

Ma intreb, oh Domnul meu,

daca ai vrea sa’mi strangi mana…

Si totusi simt ca nu’ti va fi greu sa ma intelegi.

E curios ca a trebuit sa vin in acest loc aseamanator iadului

pentru a avea timp sa privesc la chipul Tau.

Te iubesc teribil de mult:

asta e ceea ce vreau sa stii.

Peste putin timp va fi un atac oribil.

Cine stie! Poate chiar in aceasta seara

eu voi batea la poarta Ta.

Noi doi, pana in acest moment nu am fost prieteni,

si ma intreb daca ma vei astepta in pragul casei Tale.

Vezi? Acum plang.

Da, chiar eu, plang ca un copil.

Daca te’as fi cunoscut mai dinainte…

E timpul! Trebuie sa plec.

E ciudat: de cand Te’am cunoscut

nu’mi mai este frica de moarte.

La revedere!

Acest text, a fost gasit pe cadavrul unui soldat american, in timpul ultimului conflict mondial.

Nu stiu cand si cum a inceput totul. Sincera sa fiu nu’mi amintesc nici cand am facut cunostinta prima oara. Probabil in acel moment eram cu gandul in alta parte. Te’ai prezentat, dar numele ti l’am uitat in clipa urmatoare. Poate daca as fi stiut ce avea sa urmeze, n’as fi uitat nici cel mai mic detaliu, dar multele persoane pe care le’ntalnim in viata noastra, vin si pleaca la fel de repede, unele lasandu’si amprenta iar altele nelasand vreo urma, astfel incat nu mai dam importanta.

Inceputul nu mi’l amintesc, dar vreau sa’ncep prin a povesti momentul in care s’a nascut o simpla si frumoasa prietenie. Protagonistii? El si ea. Pot spune ca numele lor sunt despartie de o singura litera, dar au aceeasi semnificatie. Atunci cand s’au intalnit, au primit fiecare cate un “dar de la Dumnezeu”, el primind’o pe ea, iar ea pe el. El, un baiat rebel ce lua viata in gluma, cu un temperament agresiv, nepasator la suferinta si lacrimile pe care le lasa pe’obrajii celor care au tinut la el. Totusi aceasta era doar o masca fara expresie pe care o purta ori de cate ori iesea in lume. In realitate era doar o victima a urii si’a  raceli lumii acesteia. Dar in spatele mastii, ascundea un suflet sensibil, o inima ranita si’o dorinta arzatoare… aceea de a primi iubire. Ea, o fire visatoare, poate mult prea visatoare, sensibila si cu o sincera dorinta de’ai ajuta pe cei din jur, de’ai asculta, de’a le oferi iubire. Inlauntrul ei se’ascundeau dezamagiri si intristari ce’i intunecau diminetile cu soare. Neincrederea ii umbrea firea vesela si zambareata.

Intr’o seara de decembrie, aveau sa se priveasca pentru prima oara in ochi, sa povesteasca  in timpul lungilor plimbari  pierduti prin multime. Discutiile lor se rezumau la lucruri banale, inocente, probabil din cauza emotiilor ori a neincrederii primei intalniri. Se opreau din cand in cand in mijlocul multimii, el dorind sa o priveasca mai atent, dar ea incerca timid sa’si ascunda privirea de a lui. Insa atunci cand ii zambea, ea capata incredere si putea sa’l priveasca in ochi. Se intreba de catre cine a fost trimis, cum de a gasit’o si de ce tocmai acum a venit el cand ea avea nevoie de cineva care sa’i fie aproape. Oare i’a auzit glasul cand il striga in noptile tarzii sa nu mai zabovesca ci  sa se grabeasca sa vina? Oare a simtit dorul sau cum arde dupa el, sau stelele si luna i’au povestit cum adormea plangand chemandu’l sa’i fie aproape? Pentru un moment avu impresia ca viseaza, dar se trezi din somnul gandurilor, ii zambi, si il ruga sa continue plimbarea. Timpul s’a scurs destul de repede, si aveau sa se desparta nestiind ca acesta a fost doar inceputul unei frumoase povesti de dragoste.

Prietenia e cea care i’a unit, dar dragostea ii aduce mereu aproape.

Cei care inca mai pot oferi dragoste, incredere, o calda imbratisare desi se lupta mereu cu priviri de gheata, sunt tot mai putini. Am cautat sa ofer iubire, dar m’am lovit mereu de inimi impietrite, am cautat sa ofer o’mbratisare dar m’am izbit de raceala unui trup fara suflet, am cautat sa ofer un zambet, dar am ramas strapunsa de priviri amenintatoare.

Ma intreb, oare unde esti tu, cel cu o inima calda, cu dorinta arzatoare de’a aprinde viata in aceste trupuri seci? Nu as dori sa fi ramas unica, pentru ca lupta de unul singur, e grea. Strainule, daca vei citi candva aceste fragmente rupte din inima mea, te rog numaidecat sa faci ceva. Stiu, lupta e crancena, dar gandeste’te ca undeva, intr’un colt pe’acest pamant, ma aflu si eu in aceeasi situatie ca a ta. Inchide ochii si ia’ma de mana, caci chiar de sunt departe, lupta in doi va face dreptate. Sa luptam prin credinta, caci la capat de drum ne’asteapta’o biruinta.

Acum insa, nu mai avem timp pentru iubirea reala, nu mai avem timp si nici chef pentru a o cauta. Ne multumim cu prea putin, cu promisiuni false, cu mesaje scrise in graba in care este aruncat un “Te iubesc” fals si ipocrit, ne multumim cu o imbratisare, un sarut si o iubire virtuala, care treptat isi pierd adevarata valoare si semnificatie. Ne creem o lume a noastra, o lume unde totul pare a fi bun si frumos, o lume falsa si inexistenta in care credem ca putem fi fericiti. Spun credem, pentru ca in realitate nu suntem. Cand vorbim la telefon sau pe internet, ne creem o falsa identitate, si fiecare  alege cine este azi si cine sa fie maine, doar ca atunci cand iesim in lume, cand interactionam cu realitatea, nu stim cum sa vorbim, nu stim sa ne comportam, nu stim sa aratam iubirea, si nu stim sa furam un zambet cuiva.

Cu avansarea noii tehnologii, avansam si noi in explorarea unei lumi virtuale, si treptat ne indepartam pana ajungem sa ne rupem de realitate. Sa nu ne lasam dar condusi de noua tehnologie, ca sa nu ajungem mai incolo niste masinarii private de sentimente, constiinta si inima.

Sa’nvatam a cauta caldura unei imbratisari, fiorul unui sarut, valoarea unei iubiri si nu raceala unor persoane virtuale. Dragostea adevarata este aceea pe care o traiesti in doi si pe care o simti.

Tot timpul se arunca cu pietre in pomul care face fructe frumoase. Mi’e frica sa nu primesc si eu pietre in loc de iubire, mi’e frica sa nu primesc indiferenta in loc de atentie, mi’e frica sa nu’mi frangi inima si apoi sa pleci nepasator. Stiu ca timpul ma va ajuta sa’mi vindec ranile, dar suferinta’mi va fi mare. Crezi ca voi mai putea acorda incredere altcuiva? Crezi ca voi mai putea iubi vreodata? In viata, se iubeste doar o singura data cu adevarat. Nu cred ca pana acum am iubit vreodata pe cineva cu adevarat, cu tot ce sunt, dar nu as dori sa fii tu acela daca nu ai de gand sa ramai. Totusi, o parte din inima mea, o vei lua cu tine si stiu bine ca nu o voi mai recupera. Dar te rog, te rog fierbinte sa ai grija de ea. Ea  te va face sa’ti amintesti mereu de mine, de faptele tale, de amintirile traite, de vorbele spuse, voi face parte din viata ta, pentru ca ai ales tu asta. Amintirile nu se pot sterge, durerile nu se pot alunga, constiinta va fi mereu acolo sa’ti aminteasca de tot ce’ai lasat in urma ta.

Dar, o iubire care nu risca nimic, nu valoreaza nimic…

Inainte sa iei o decizie nu uita sa faci un lucru foate important …..sa te Rogi..

P.S.: multumesc pentru ajutor unui prieten drag!

Vreau sa incep cu aceste randuri. M’au ajutat sa inteleg realitatea unei relatii, unei prietenii. Multora dintre noi, atunci cand ne place de un baiat sau de o fata, ne intrebam daca el sau ea, este cea sau cel pe care Domnul l’a creat pentru noi, pentru a ne insoti in calatoria pe acest pamant. Ne rugam si cerem un semn, un raspuns din partea Domnului. Dumnezeu ne raspunde, pentru ca este Bun si Drept. Numai ca inima noastra ne inseala, ne face sa credem altceva, ne mutileaza realitatea, facand’o sa para o iluzie. Ne mintim pe noi insine, crezand ca avem puterea  de a schimba situatia. Credem ca intr’o zi, il vom putea schimba pe cel de langa noi, astfel incat sa priveasca impreuna cu noi in aceeasi directie…adica spre Dumnezeu. In 2Corinteni 6:14 gasim scris: “Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?”

E greu sa renunti la o persoana de care te’ai atasat, pe care poate o iubesti, si de care iti place. Dar daca aceasta persoana, nu priveste spre Dumnezeu, e mai bine sa te indepartezi, pentru ca fara sa vrei te vei lasa atras de lumea ei sau a lui. Amandoi trebuie sa aveti aceeasi tinta, acelasi scop, aceeasi dorinta, ca relatia sa fie una binecuvantata de Domnul! Nu incerca sa te mai minti, spunandu’ti ca ai puterea de a face o schimbare. Schimbarea o vei face, dar nu in bine, ci in rau!

Probabil te intrebi, cum as putea concepe eu iubirea? Ei bine, vreau sa’ti spun ca eu sunt indragostita de iubire, de tot ce poate sa insemne iubire, de tot ce se naste si moare din iubire, de tot ce reflecta iubirea, de gesturi marunte facute din iubire, de doi ochi sinceri ce ma privesc cu gingasie si’mi zambesc a iubire, de razele soarelui ce’mi mangaie si incalzeste inima, de zambetul inocent pe chipul persoanei care imi sta aproape, de mana calda ce ma mangaie, de cuvintele ce ma imbarbateaza sa nu descurajez, de bratele ce ma cuprind si de siguranta pe care mi’o ofera. Iubirea o gasesti in tot ce te’nconjoara, trebuie doar sa ti’o doresti ca sa o poti vedea, ca sa o poti simti. Te’ai oprit vreodata sa admiri primavara un copac inflorit? Ai fi putut vedea culoarea iubirii in fiecare floare. Te’ai oprit vreodata sa privesti atent cerul, abandonandu’ti gandurile? Ai fi putut zari iubirea cum se ascunde printre nori. Te’ai oprit vreodata sa asculti ciripitul pasarelelor? Probabil ca nu… sa stii, ai fi auzit glasul iubirii cum te cheama pe nume. Te’ai lasat vreodata mangaiat de aripile vantului? Ai fi simtit fiorul iubirii cum te’mbratiseaza. Dar nu… tu erai prea grabit, prea ocupat, ai cautat’o acolo unde nu o puteai gasi, in lucruri marete, in lucruri trecatoare… Te arunci in bratele primei persoane care iti apare in cale. Iti deschizi inima, sufletul si speri ca te va putea iubi asa cum iti doresti, asa cum astepti de multa vreme…dar spre dezamagirea ta, te lovesti iar de scutul suferintei. Nu toti stiu sa iubeasca, nu toti stiu sa aprecieze, nu toti se indragostesc de iubire.

Sa stii ca iubirea te face mai sensibil, mai atent, mai bland, mai frumos. Deseori cei cu un sufelt sensibil sufera mai mult decat altii, dar sunt cei care vor trai emotii mai puternice si mai speciale pe care altii nu le vor putea simti vreodata.

“Niciodata sa nu lasi sa creasca buruieni in jurul viselor tale, pentru ca ele valoreaza mult. A visa, inseamna a vedea dincolo de nori. “

Stau si ma intreb, de ce povestea aceasta trebuie sa se repete mereu si mereu. Poate in alte imprejurari, in alte timpuri, cu personaje diferite, si totusi acelasi personaj principal. Lumea, cum spunea si William Shakespeare , este o scena, iar noi oamenii, suntem actorii. Povestile sunt diferite, dar unele au acelasi final tragic, iar altele acelasi final fericit. Aceste povesti reprezinta scene din viata reala, personaje care au existat cu adevarat si exista inca. Numai ca odata ce coboara de pe scena, actorii uita sa’si dea jos masca pe care au purtat’o in timpul spectacolului. Vor sa para ceea ce nu sunt, vor sa impresioneze, doar ca nu fac altceva decat sa lase in urma lor multa suferinta, multa durere in inima. Toti oamenii asteapta ca ceilalti sa le dea chiar si ce nu au, dar ei… ei bine, ei nu dau nimic, doar lasa un gol in inima si pleaca. Si daca indraznesti cumva sa’i refuzi, iti arunca in fata ca “dragostea da, si nu cere nimic in schimb”. Foarte adevarat, dar noi vom da si vom da, pana vom ramane cu mainile si inima goala si atunci cand in viata noastra va aparea cu adevarat cineva valoros, cineva care merita intradevar  sa primeasca o parte din inima noastra, nu vom avea ce sa’i dam. E greu sa refuzi, e greu sa spui NU, pentru ca nu vrei sa ranesti, nu vrei sa produci suferinta, nu vrei sa fii ca ceilalti care spun simplu DA sau NU. Am experimentat asta si de fiecare data am ajuns la concluzia  ca nu am procedat bine, ca pana la urma eu sunt cea care are cel mai mult de suferit. Nu zic ca trebuie sa fim egoisti, si sa fim doar pentru noi, dar trebuie sa stim sa pastram ceea ce avem pentru cineva care intradevar va merita, care va sti sa multumeasca si care la randul lui, va sti sa umple golul ramas.  Se spune sa nu uram toti trandafirii daca ne’am intepat in unul. Asa va spun si eu, sa nu descurajati daca cineva va ranit, va dezamagit, va facut sa va pierdeti sperantele, pentru ca exista si oameni valorosi in lumea aceasta, care stiu sa iubeasca sincer, care stiu sa va aprecieze, stiu sa va multumeasca pentru tot ce faceti pentru ei, si daca intradevar va iubesc, si ei va vor oferi dragoste, sinceritate, si multa bunatate in schimb.

Nu’ti inchide portile iubirii, pentru ca intr’o zi, va trece pe langa tine cineva care merita iubirea ta, iar tu, in nestiinta, il vei lasa sa plece. Crede’ma, va trece multa vreme pana cand va mai aparea in viata ta o astfel de persoana.

Capitolul I

Ea: Nu stiu cum sa incep aceasta scrisoare, nu gasesc cuvintele potrivite pentru a exprima ceea ce simt, si dorul pe care il am. Sunt zile cand te simt atat de aproape, si sunt zile cand imi lipsesti atat de mult. Ma gandesc daca nu cumva ne’am cunoscut, nu stiu, poate am trecut candva unul pe langa celalalt, ne’am privit in ochi fugitiv, sau poate cine stie, ne’am intalnit intr’un vis. Simt ca te cunosc de’o viata, si te iubesc tot de atata timp. Stiu ca… si tu pe mine. ..

El:… mi-as fi dorit sa nu ma mai trezesc niciodata din acel vis! Uneori realitatea e prea cruda…si ne-ar place sa traim din vise!  Asa eram eu in acele clipe… de atata timp imi doream sa fim iar impreuna…iar acum cand acele dorinte nerostite s-au implinit, inima mea nu mai putea sa stea “muta” … lacrimile imi curgeau pe obraz, dar erau lacrimi de bucurie…! Vroiam sa strig…sa cant…sa sar de bucurie…! In acele momente nu mi-ar fi pasat de parerile altora. Atat timp cat te aveam din nou langa mine….eram fericit! Si o astfel de fericire nu poate fi spusa in cuvinte!  Simteam ca nu sunt singurul cuprins de acea fericire fara de margini…cineva simtea impreuna cu mine…si acea persoana…era EA. Un zambet larg ii cuprindea intreaga fata, iar ochii ii sclipeau in lacrimi…in acele momente…nimic nu parea imposibil…

Ea: …Nimic nu este imposibil pentru cei care se iubesc sincer, curat, profund, fara interese, fara scopuri. Ei,  vor trai o poveste de dragoste minunata, unica, speciala, ca in povesti. Dragostea este indelung rabdatoare, nu se mandreste, nu se manie. Dragostea, doua suflete ce se unesc pentru a forma unul singur. Dragostea, da dragostea este cel mai frumos sentiment, cel mai inaltator. Dragul meu, vreau sa’ti spun ca ii multumesc Lui Dumnezeu ca ne’a creat  unul pentru altul; tu, esti cel mai frumos dar de la El. Esti minunat! Imi doresc ca dragostea noastra sa creasca cu fiecare zi ce trece, sa devina tot mai puternica, si sa o facem sa fie cea mai frumoasa. Multumesc ca esti langa mine, multumesc ca ma iubesti.

El: …toate pier, in veci ramane ea…Dragostea!  Este un sentiment atat de frumos….si totusi atata lume nu intelege cu adevarat acest cuvant! “Dragoste la prima vedere” oare chiar exista asa ceva?! nu…nu exista!  daca cineva a experimentat pana acum acest gen de “dragoste”…trebuie sa stie ca  s’a inselat. Dumnezeu este dragoste…vorbind de “dragostea agape”…atat de mult ne-a iubit, incat si-a jertfit singurul Lui fiu… ca noi sa putem avea viata! Iar noi, oare cum L-am rasplatit? Tot cu dragoste?! Si…acum sa revin la celalalt tip de dragoste “eros” …dragostea pe care o simtim unul fata de celalat…si care ne da “aripi”  suntem atat de diferiti si totusi, ne potrivim atat de bine… doua persoane ca sa se iubeasca, nu trebuie sa fie identice.

By El si Ea

Daca astazi si tu treci printr’o problema, si parca nu mai vezi nici o usa de scapare, ai rabdare, ai incredere, totul trebuie sa’si urmeze cursul, pentru ca totul sa fie asa cum trebuie, adica bine! Incredinteaza problema in Mana lui Dumnezeu, roaga’te mult, si cere intelepciune si rabdare!

Priveste la toate lucrurile frumoase cu care Domnul te binecuvinteaza! Si, nu in ultimul rand, ZAMBESTE, ISUS TE IUBESTE!

poza: one of my best friends ..un zambet sincer,curat

Ieri a trebuit sa prezint o lectie la studiul pe care il facem cu corul. Titlul era “CAND TI SE PARE CA DUMNEZEU ESTE DEPARTE”.

Cred ca toti in viata noastra, mai devreme sau mai tarziu, iL simtim pe Dumnezeu departe. Acum suntem plini de ravna, dar maine cadem in deznadejde. Vreau sa va spun ca Dumnezeu NU este departe. La un momendat in viata mea, si in viata ta, apare indoiala. Biblia ne da si definitia de ce inseamna indoiala. O gasim in Iacov 1:5,6. Dumnezeu ne spune ca atunci cand cerem ceva de la El, sa cerem cu credinta, fara sa ne indoim. De multe ori in mintea si inima noastra apare un “oare?”. Indoiala este provocata de lipsa de curaj pentru a ne rezema pe bratul lui Dumnezeu si de a ne  increde in promisiunile Lui. Indoiala mai poate fi provocata si de o experienta traumatica avuta candva in viata noastra. Atunci cand nu gasim raspunsuri la intrebarile noastre, incepem sa ne indoim de tot ceea ce ne inconjoara, chiar si de prezenta lui Dumnezeu, avem impresia ca El sta departe si ca ne’a parasit. Neincrederea in oameni, provoaca indoiala in viata noastra, dar Dumnezeu A PROMIS ca nu ne va parasi. Citeste Isaia 41:10,si vei vedea ce promisiune a facut El. De fapt, Biblia este plina de promisiuni, trebuie doar sa ne incredem in aceste promisiuni.

Nu trebuie sa avem o experienta emotiva cu Dumnezeu. La aceasta trebuie sa adaugam intelepciune si vointa, ca sa putem ramane in picioare atunci cand vine frica, neincrederea, indoiala si deznadejdea. Dumnezeu are planuri minunate cu noi, doar ca trebuie sa ne maturizam, sa crestem si sa nu ramanem niste copii in credinta. Ultimul cuvant, iL are Dumnezeu.

Atunci cand vin problemele, nu fugi la oameni, si nu tine in tine crezand ca nimeni nu te poate ajuta. Priveste la Dumnezeu, El SIGUR te va ajuta. Spune’i ca iL vrei alaturi de tine, si va veni!

Esti aproape de Dumnezeu cat alegi sa fii!

In viata ta, apare o persoana atat de deosebita, de frumoasa, de minunata, de gingasa, atat de perfecta parca, si crezi ca insfarsit ai gasit persoana pe care atat de mult ti’o doreai, care nu te va dezamagi niciodata. Iti pare ca odata cu aparitia acestei persoane pe drumul tau, viata ta prinde din nou culoare, renaste din cenusa unei dezamagiri antecedente. Totul e atat de minunat, incat te increzi pe deplin in ea/el, pui atat de mult suflet si atata dragoste intr’o relatie de prietenie, care crezi tu, va fi pentru totdeauna. Nimeni si nimic nu mai exista in lumea ta inafara de acea persoana speciala. Vrei sa o faci fericita si te straduiesti ca totul sa fie bine, dar ajungi intr’un moment, cand totul se destrama, si acel castel construit din vise si sperante se prabuseste la o simpla adiere de vant. Increderea, comunicarea, curajul si dragostea sunt atat de importante in viata noastra. Sunt cele care ne ajuta sa zidim o temelie buna si solida pentru castelul nostru, pe care nici vantul, nici valurile si nimic altceva nu vor reusi sa’l prabuseaca.

Cat de naivi putem fi…

Nu trebuie sa ne fie rusine sa ne aratam frumusetea, sa o scoatem in evidenta…nimeni nu mai este la fel ca noi. Fiecare este UNIC, si asta ne face speciali. Suntem creati dupa Chipul Sau si ce ar putea si mai frumos de atat? Daca nu ne place de noi, nu ne place nici de Dumnezeu…

Un om se poate indragosti de Dumnezeuzeu privind la chipul unui om!

Nu uita ca esti o faptura minunata!

O lume in care nu mai exista siguranta pentru ziua de azi, si unde nu mai este speranta pentru ziua de maine. O lume intunecata, pe care nici soarele nu mai are puterea sa o incalzeasca si sa o lumineze. Zambetele, bucuriile, iubirea, au ramas doar dulci amintiri, intr’o lume gri ca aceasta.

Singura care ne tine in viata este CREDINTA ca Dumnezeu va veni curand sa ne ia Acasa!:)

“Alege sa ai timp pentru ceea ce iubesti”, pentru ca ” NIMIC NU V’A MAI FI CUM A FOST”

Acum, esti prea indurerat pentru a vedea adevarul, dar sa stii ” ..Ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau”.

Atunci cand nu intelegi “DE CE?”, aduti aminte ROMANI 8:28