Figura integritatii absolute!

A_Praying_Man_by_silver_dragonMai exista oameni integri? Privesc in jur si ma’nfior. O teama ma cuprinde si ma intreb daca cel de langa mine poate fi un om de incredere, daca oare nu e ca toti ceilalti care vin, iti zambesc frumos, te ajuta, iti explica, si’apoi pleaca mai departe razand de stangacia si emotiile tale. Nu faci nimic iesit din comun si iti interpreteaza faptele. Ii vorbesti frumos si te ia in ras. Gresesti si te bastoneaza, simtindu’se oarecum superior. Apoi, iti spune ce fel de persoana este el/ea, aratand cu degetul spre “ceilalti” inferiori si rai. O persoana ce pretinde ca le stie pe toate si pe care  doar ceilalti o percep diferit, ca pe’o oaie neagra. Si totusi este un om integru. Oare?

Ce inseamna sa fii integru? As vrea sa va raspundeti serios la aceasta intrebare “Esti tu o persoana integra?”

Am citit de curand o carte. Era o carte dedicata baietilor, barbatilor, dar am profitat de faptul ca o aveam in maini si am rasfoit’o putin. Am citit despre personajele masculine din Biblie, despre caracterul lor si ce trebuie sa invatam din greselile sau lucrurile bune pe care le’au facut. Un personaj care m’a impresionat extrem de mult a fost Daniel. Autorul cartii a stiut atat de bine sa’l descrie pe Daniel, incat imi doream sa spun tuturor despre el, despre exemplul frumos pe care il putem adopta din viata lui Daniel. Un tanar credincios, politicos, de neclintit in deciziile sale, neinfricat, statornic si drept. Cel mai mult mi’a placut, cand autorul cartii a spus ca insusi viata lui Daniel a fost o marturie, ca faptele sale au vorbit de la sine, ca el nu s’a batut niciodata cu pumnii in piept pentru a arata lumii cine este el. Nu a vorbit niciodata despre Dumnezeu oamenilor, poate pentru ca oamenii ca si in zilele noastre nu l’ar fi ascultat, i’ar fi intors spatele si ar fi spus ca Dumnezeu sta prea bine acolo pe tronul Sau incat nu’i pasa de niste nenorociti ca noi. Nu! Cand a ales sa’I slujeasca lui Dumnezeu, nici gandul ca ar putea fi omorat din cauza aceasta nu l’a facut sa’si schimbe decizia. Nu s’a scuzat si nu s’a ascuns. Intotdeauna a fost ferm in deciziile pe care le’a luat si a dat tot ce’i mai bun din el pentru a fi o persoana demna de incredere. Nu a aratat cu degetul spre nimeni cand a fost acuzat, chiar daca era nevinovat. Nu a spus cine este el de fapt, si nici ca avea un Dumnezeu de partea lui.

Cati oameni, asemenea lui Daniel mai sunt integri pe’acest pamant? La orice pas ne vaneaza lupii, ca doar un cuvant sau gest sa le fie motiv de’a ne putea insfaca. De aruncat cu pietre in oameni, toti stau la rand cu mana ridicata in sus asupra lor, au fruntea incretita, un ras diabolic si o inima putreda. Arunca cu putere piatra spre tinta, apoi isi scutura mainile de praf si pleaca fara remuscari spre urmatoarea victima. Ei nu’ti intind o mana, ci te lovesc cu pietre.

As vrea macar o data sa ne dezbracam de eul nostru, sa recunoastem ca nu suntem cine credem si spunem ca suntem, si sa ne gandim ca schimbarea in lumea asta ar putea porni de la noi. Eu sa fiu exemplu, corecta, ferma in decizii si credinciosa in tot ceea ce fac, dar nu pentru a primi laude ci pentru ca asta este corect sa fac in viata. Sa fiu o persoana integra, demna de incredere si un exemplu demn de urmat!

Te-am lasat sa m-astepti…

waiting_by_myosotislilian-d31br55Ma departasem o clipa de Tine, fiind acaparata de lucruri trecatoare. Stiam unde Te’am lasat si’am fost sigura ca Te voi regasi la intoarcere…insa prea mult Te’am lasat sa m’astepti sau cel putin asa mi s’a parut mie. Aveam atat de multa nevoie de Tine si’ti simteam lipsa ingrozitor de tare…dar nici ca am vrut sa fug inapoi mai repede la Tine. Te’am lasat sa m’astepti…imi era rusine mie sa mai dam ochii. Am spus ca vin repede, dar au trecut zile, saptamani intregi…luni. Mi’ai dat ce mi’am dorit si apoi Te’am parasit…asa cum facem noi oamenii deobicei. Putini sunt credinciosi si iti raman aproape in continuare chiar si dupa ce le dai sau le iei. Am crezut ca ma voi numara si eu printre astfel de oameni…dar nu…eu am plecat si Te’am lasat sa m’astepti. Daca as fi lasat pe’un semen de’al meu sa m’astepte cum Te’am lasat pe Tine, cel mai probabil dupa 10 minute ar fi plecat…insa Tu m’ai asteptat. Nu Ti’ai dezplipit nici o clipa privirea de la mine, chiar daca indepartandu’ma incetul cu incetul am disparut. Ai continuat sa privesti inspre’acolo chiar daca a batut vantul, chiar daca a plouat si a fost soare puternic. Nici o clipa nu Te’ai gandit ca sa pleci.

Ti’am zambit la plecare, Te’am imbratisat si Ti’am spus cat te iubesc…dar Te’am lasat sa m’astepti, si’ai promis ca ma vei astepta…si m’ai asteptat. Nu mi’a fost bine, am varsat multe lacrimi departe de Tine, si’am fost umilita, si’am vrut sa ma razbun, am vrut s’arunc vorbe de ocara, dar n’am putut…Iti auzeam glasul dulce “Am sa te’astept aici.” Cand am simtit ca nu mai pot, cand m’am simtit singura si fara ajutor, am alergat la Tine…ca la unica posibilitate ramasa. Te’am privit printre lacrimi si’am vazut cum imi zambeai. Nu mi’ai reprosat nimic, nici unde am fost, nici ce’am facut si mai ales…de ce Te’am lasat sa astepti atat de mult. M’ai luat in brate si m’ai strans puternic. Am inteles atunci ca nu ai incetat o clipa sa ma iubesti! Mi’ai reamintit asta cu un zambet cald.

Multumesc!

“Te iubesc”, daca…

P_S__I_love_you_by_anjelicekUn timp in care durerea si nesiguranta apasa tot mai adanc. O vreme in care totul se cumpara cu bani si dragostea nu’i pe gratis. O lume care dupa “Te iubesc” nu pune punct ci virgula si aceasta este urmata de o conditie…”daca”. Putini mai sunt acei care iubesc si atat. Si multi sunt acei care conditioneaza iubirea. De fapt ei nici nu stiu ce este aceea iubire pentru ca nu au experimentat’o niciodata. IL iubim pe Dumnezeu cu conditii, daca ne vindeca, daca ne ajuta sa trecem examenul asta si cel viitor, daca ne ajuta sa ne gasim un loc de munca, daca o face bine pe mama, daca ma vindeca pe mine de boala care imi macina trupul, si niciodata nu’L iubim si atat. Din contra, in loc sa’i oferim noi ceva pentru ai demonstra cat iL iubim, pretindem ca El sa ne dea ba una ba alta. O dragoste egoista este a noastra. Daca stau bine sa ma gandesc, nici nu i’as spune dragoste. Intotdeauna Dumnezeu cand a spus ca ne iubeste a urmat si o explicatie sau o dovada a dragostei Lui si nicidecum o conditie. Ne iubeste atat de mult incat ne’a oferit libertatea de a alege ce vrem sa facem, pe cine sa iubim. Dar noi…intotdeauna continuam sa insiram conditii dupa virgula.

Am auzit multa lume cerandu’I lui Dumnezeu un semn, sa’i ajute intr’o situatie, sau sa le rezolve problemele, promitand ca vor crede in existenta Lui, sau ca iL vor urma intreaga viata. Cata inselaciune. Dumnezeu nu se lasa convins de aceste promisiuni vechi de ani si ani. Dumnezeu asteapta ca noi sa facem primul pas si apoi El va face doi sau mai multi. Vrea sa’L iubim si atat, fara conditii. Nu doreste o dragoste cu interes. Chiar si eu de multe ori am strigat catre El cerandu’I una sau alta si promitand ca voi face mai apoi. Niciodata nu mi’a raspuns, pentru ca asta este o dragoste copilareasca. Doar copii mici te iubesc daca le dai bomboane sau ciocolata.

Ma intreb, daca cineva ar veni si ti’ar spune “Te iubesc, daca…” cum ai reactiona? Ai crede chiar ca te poate iubi? Nu ai vrea sa te iubeasca punct?

Daca tu CREZI ca Dumnezeu te iubeste, lasa’L pe El sa se  lase descoperit la momentul potrivit si sa intervina in rezolvarea problemelor tale atunci cand stie El mai bine. Nu’i conditiona dragostea! Lasa’L pe El sa aleaga cum si cand!

Ce’ti lipseste ca sa fii implinit!

You_are_my_missing_part_by_vampirelloverSa ai totul si sa te simti neimplinit. Sa’ti lipseasca ceva, dar nu un lucru material pentru ca practic ai tot ce’ti doresti. E ceva care tine de suflet, o parte care lipseste, sau poate nu. Cum sa descrii asta? Cineva ii spune un gol cu chipul lui Dumnezeu. Da, cred ca e cel mai potrivit spus. In sufletul fiecaruia exista un gol cu chipul lui Dumnezeu ce doar El il poate umple. In unii, acest gol a fost candva umplut si le este mai usor sa inteleaga de unde provine sursa. Altii insa, viata intreaga cauta sa’l umple cu diferite lucruri ce dispar la simpla atingere. Hoinari, zapaciti de cap, cu sufletul cat un purice tresar la fiecare posibila sursa….dar in zadar…era o simpla halucinatie. Cred ca toti stiu de existenta unui Dumnezeu, dar celor mai multi le este imposibil sa accepte ca El, poate sa le umple golul acela care’i face sa se simta neimpliniti. Nu trebuie sa faci nimic mai mult decat sa te pleci pe genunchi si sa’I ceri sa te umple. Accepta ca nimic din ce ai nu te implineste. Trebuie sa fii sincer cu tine si sa te lasi pe Mana Lui. El este Creatorul tau si stie mai bine cum functionezi, ce iti trebuie ca sa mergi bine, ca sa fii fericit.

Leapada’te de mandrie si accepta macar o data ca nu iti sta in putinta sa te implinesti singur ca si om. El este piesa de la puzzle care lipseste ca tu sa fii complet implinit.

Trezire intr’o lume care doarme

Wake_Up_Snow_White_by_MarinsheAglomeratie. Oameni care se duc si vin grabiti, ochi goi si suflete absente, ganduri hoinare. Timpul nu mai ajunge nimanui sau poate se iroseste pe lucruri de nimic. Totul se misca si se schimba cu o viteza incredibila. Mereu ceva nou. Cu greu mai tin unii ritmul, ma refer la cei din generatiile mai vechi, pentru ca noi tinerii suntem uimitor de ageri…dar goi. Tot mai singuri, tot mai neimpliniti, mai plictisiti, mai grabiti. As vrea sa spun STOP! Poate multi ar dori sa strige “STOP!” si toti oamenii sa se opreasca, sa respire adanc, sa priveasca atent la ceea ce fac, la ceea ce se gandesc, la ce au de facut si sa mediteze…”Oare fac bine?” Alergam dupa lucruri de nimic si tanjim dupa o floare, dupa o imbratisare, cand le’am putea avea pe toate din plin. Fara sa stim, toate ne stau la indemana, chiar sub ochii nostri. Orbiti si agasati de publicitati, de stiri false, ne este parca teama sa credem ca viata si fericirea ne sunt atat de aproape…imposibil din spusele celor care nu mai stiu cum sa’si vanda marfa.

Dragul meu, opreste’te din ceea ce faci, din ce ti’ai propus sa faci. Elibereaza’te pentru putin te toate gandurile si framantarile care te fac sa’ti pierzi rasuflarea. Inchide ochii si ramai asa 5minute. Apoi dechide’i, respira adanc, si revino inapoi la planurile tale si spune’mi cum le privesti acum. Nu te lasa prins de trecerea asta a timpului, care de fapt este doar o scuza a multora, si analizeaza situatia, nu te grabi. Fa ceea ce ai de gand sa faci, dar fa BINE! Urmareste fiecare pas si nu trisa crezand ca vei ajunge mai usor la destinatie. Poate ca da, dar cu siguranta tot nefericit vei fi.

Sa ne trezim la adevarata viata!

Respectul este un drept al tau

Dragii mei, m’am bucurat enorm sa primesc mesaje incurajatoare de la voi. Va multumesc! Asta m’a facut sa’mi doresc sa mai scriu, sa cred ca intradevar este un dar ce mi’a fost incredintat si nu pentru folosul meu si pentru altii. Sper cat de curand sa pot sa’mi imbunatatesc site’ul si sa pot continua a scrie mai des. Va mai astept pe Soapta Inimii :)

Mi’a fost dor sa’mi astern gandurile pe Soapta Inimii, sa pot sa ma destainui cuiva, fie si virtual. Imi place sa fiu ascultata in tacere, asta imi da sentimentul ca sunt intradevar inteleasa. Ce bine este atunci cand ne eliberam de problemele care ne framanta la nivel psihic. Mie una imi provoaca migrene si nu am o clipa de pace. Pana nu ma descarc cuiva, ma simt neputincioasa. S’a intamplat deseori sa am de a face cu oameni bagareti in seama de meserie, cu asta se ocupa ei in timpul liber….adica 24 din 24. De multe ori am simtit ca innebunesc cu ei…orice spuneam, orice faceam aveau ei o problema. Nu stiu, cateodata tind sa cred ca asa sunt ei, ca nu o fac intentionat…sau poate nu tot timpul. Deseori m’au intepat cu venin, dar am ales sa tac desi pe dinauntru fierbeam de nervi si suparare. Intotdeauna sotul meu m’a ascultat, mi’a dat dreptate si mi’a spus ca mai bine e sa ne vedem de’ale noastre si sa’i ocolim cat putem. Fac asta, dar e inevitabil sa nu’i intalnesti pe strada cand strazile ni se intersecteaza. 

Nu de mult mi’am pus in gand sa nu ma mai las calcata in picioare. Nu’mi place sa ma cert, ma oboseste, dar nu pot nici sa fiu bataia de joc permitand unora sa treaca de limitele bunului simt. Atata timp cat te respect, ma respecti. Un prim pas va fi acela sa le tai aripile limbii atunci cand vor incerca sa’mi serveasca cate’o glumita veninoasa. Daca nu ne facem respectati de la bun inceput, sa nu pretindem sa fim respectati mai tarziu. Bineinteles respectul se castiga dar nu tacand si fiind luat de fraier ca nu te bagi si tu alaturi de ei in noroi. 

A cere respect este un drept atata timp cat si noi ii respectam pe cei cu care vorbim si nu numai! Nu permite nimanui sa’ti vorbeasca cu autoritate si dispret mai ales daca de’abia de cunoaste! 

Insa exista un om…

Autumn_Love_by_dEivIDmxLa un moment dat, viata fiecaruia dintre noi ia o intorsatura radicala. Ne pune in situatii noi cu care nu ne’am confruntat si nu am crezut ca ne vom putea confrunta vreodata. Nu stiu daca ne testeaza rabdarea, dar cu siguranta ne testeaza maturitatea. Multi dintre noi pica, ramanand imaturi o vesnicie, iar altii din fericire se maturizeaza. Cel mai greu mi se pare sa fii pus fata in fata cu persoane care se cred cei mai buni, pe tine considerandu’te mic…sau chiar nimic. Da, iti vorbesc de sus, nici nu au bunul simt sa te priveasca in ochi, si in final, ceea ce le place mult este sa faca toate acestea de fata cu alti oameni. Pentru ce? Pentru a demonstra cat de “tari” sunt ei. Nu ma consider cine stie ce matura, insa cand trebuie sa tac, tac, iar cand trebuie sa fac o gluma, o fac, dar nu pentru a pune intr’o lumina proasta o persoana. Nu’mi plac oamenii care isi dau cu parerea, care mereu au de comentat la ceea ce tu ai facut sau ai de gand sa faci. Daca faci aia, esti prea intepat, daca faci ailalta, esti prea prost. Cred ca, comentariile lor sunt pline de invidie pentru ca ei nu au fost in stare sau nu au avut posibilitatea sa faca mai bine decat am putut face noi. Alta explicatie nu gasesc. Invidie de ce? Fiecare face cum doreste si dupa posibilitati. Vorbe care inteapa, negandite inainte dar spuse cu o usurinta si o viteza incredibila. Asta demonstreaza ca maturitatea nu sta in a vorbi mult si prost, ci in a spune putine cuvinte dar intelepte si la momentul potrivit, fara a jigni.

Oameni falsi, care in prezenta ta nu stiu cum sa te mai maguleasca cu complimente, dar care dupa plecarea ta arunca cu mocirla in tine.  Eu nu intru cu forta in sufletul cuiva si nu doresc sa impresionez pe nimeni. Sunt ceea ce sunt, cu defecte multe si putine calitati, dar cand ceva sau cineva nu’mi place nu ma bag in seama de aiurea, ci pastrez o oarecare distanta…imi vad de ale mele si evit persoana cat pot eu de mult.

Insa, totdeauna exista o persoana. O persoana care iti da curaj si forta sa lupti, sa mergi inainte si sa nu renunti la drumul pe care ai pornit in viata. O persoana care este langa tine mereu si te iubeste pentru ceea ce esti si alaturi de care te maturizezi. Un om care iti spune sa uiti momentele neplacute si vorbele usturatoare, care te priveste in ochi si iti spune ca te iubeste. Un om care lupta pentru tine…pentru ca asa a promis din dragoste!

Insa exista un om…alaturi de care viata iti pare mult mai usoara.

Nu merita sa faci compromis pentru orice prieten

Banuiesc ca multi dintre voi cunoasteti proverbul: “Spune’mi cu cine esti prieten, ca sa’ti spun cine esti.”?  Vi se potriveste? Duminica seara s’a vorbit la biserica si despre prietenie, si’am zis ca ar fi interesant sa scriu un articol despre asta.

In primul rand as dori sa dau definitia cuvantului prietenie. Dictionarul limbii romane definteste astfel prietenia: “Prietenia, este un sentiment de stima, de simpatie, de respect, de atasament reciproc care leaga doua persoane; este legatura care se stabileste intre persoane pe baza acestor sentimente; este legatura intre grupuri sociale, intre popoare, intre tari  bazata pe aspiratii , nazuinte, interese comune.”

Cu totii cred ca avem prieteni. Cine are unul, cine are doi si este cine are o multime. Sunt aceste persoane prieteni adevarati? Mda, in ziua de azi e usor sa spui ca X ti’e prieten si Y la fel, dar de la a spune pana la a fi este cale lunga. Iti dai seama cand cineva iti este prieten atunci cand acesta te duce pe calea cea buna, nu te indeamna la fapte rele si nu se foloseste de tine ca mai apoi acuzat fiind de altii sa te poata trage si pe tine alaturi de el. Uneori ca sa ai prieteni trebuie sa te compromiti, sa iti uiti principiile stabilite doar ca sa poti fi acceptat intr’un grup.

Un exemplu dezbatut cu tinerii a fost ca foarte multi fac compromisuri doar doar sa fie acceptati si ei, sa fie bagati in seama. Dati’mi voie sa va spun ca ori de cate ori faceti un compromis, va legati o piatra de gat, ceea ce face ca, calatoria voastra catre cer sa fie tot mai obositoare. Apar remuscari, pareri de rau, ganduri negre, dorinta de a muri. Da, pentru ca atunci cand faci ceva ce stii ca e gresit, dar spui ca tu vei putea detine controlul, si ajungi intr’un final sa’l pierzi, te simti murdar, fara cale de intoarcere si’ti doresti sa mori, considerand ca e singura cale de salvare. Adevarat este ca nu exista cale de intoarcere. Greseala facuta ramane facuta, dar poti face ceva, sa inveti si sa fii o marturie pentru altii care vor sa se avante in cursa catre moarte. Tu poti fi un prieten bun spunandu’le ce ai patit tu si ca ei nu vor fi o exceptie daca vor face la fel.

Nu cauta prieteni adevarati pentru ca nu vei gasi prea usor, Acestia sunt rari si o binecuvantare de la Domnul. Incepe prin a fi tu un prieten adevarat, sincer, care sa ajuti, care sa ierti si sa nu’i tragi si pe altii dupa tine in groapa. Nu fa compromisuri ca sa fii acceptat. Fii ceea ce esti si nu o copie xeroxata! Prietenii adevarati te accepta pentru ceea ce esti.

Anturajul din care faci parte va spune cine esti tu cu adevarat!

Darul lui Dumnezeu

 De ceva vreme, ma tot gandesc sa scriu un articol despre ce ar trebui sa faca o fata inainte de a incepe o relatie de prietenie cu un baiat. In primul rand aceasta este o parere personala si totodata o parte din experienta pe care eu am avut’o. Stiu ca parerile vor fi impartite, cine ma va critica sau cine poate imi va da dreptate. Eu asa am inteles si asa am ales sa fac. As dori doar ca unele din voi, cele care cititi aceste randuri, sa intelegeti cat de importante sunteti pentru Cineva.

Ca orice fata am visat la un print frumos care sa vina calare pe un cal alb, sa ma rapeasca si sa traim o minunata poveste de dragoste. Ei bine, daca acestea erau visele mele din copilarie, realitatea mea s’a dovedit a fi alta atunci cand am ajuns la varsta adolescentei. Societatea noastra considera multe fapte a nu fi pacat cand de fapt ele sunt un MARE PACAT. De ce spun asta, pentru ca observ in jurul meu atatea fete si baieti care se poarta imoral, care isi bat joc unii de altii doar pentru a-si satisface dorintele personale, care se vand ieftin obtinand pumni plini de lacrimi. Intotdeauna mi’am dorit un baiat care sa ma iubeasca, sa ma respecte, sa fie sincer si deschis cu mine. Niciodata nu mi’a placut ce vad la altii. Sa stiti, nu e usor sa nu faci ce fac ceilalti tineri, pentru ca ajungi sa fii subiectul cel mai interesant pe seama caruia sa faci glume. Am suferit mult, dar am stiut intotdeauna ca nu este bine sa fac multe lucruri care nu mai sunt “pacat”. Constiinta mea nu putea nega realitatea iar pacatul l’am considerat intotdeauna pacat.

Ca orice adolescenta, mi’am dorit un prieten, pe cineva sa’mi fie aproape, dar Slava Domnului ca m’a pazit de multe lucruri pe care nu le’am inteles pe moment, dar acum iI multumesc. Am avut “prieteni”, dar erau doar copilarii. Nu am iesit niciodata in oras si nici nu ne’am sarutat vreodata. Nu a fost nimic serios, pentru ca totul dura doar o zi doua si atat. Imi vine sa si rad cand imi amintesc. Tin minte ca un baiat mi’a cerut prietenia, eu am acceptat, si cam atat a fost. Prietenele mele stiau ca am prieten si asta ma facea sa fiu mai “speciala”. Cand am crescut putin mai mare, am inceput sa vorbesc cu un baiat crestin. Era mai mare cu vreo 5ani decat mine si am acceptat sa fiu prietena lui. Ieseam impreuna sa ne plimbam, imi facea mici atentii precum o floare sau o poezie scrisa de el, imi trimitea mesaje dragute, insa din teama si pentru ca ma simteam oarecum incomoda in prezenta lui, am ales sa ne despartim. Am stat o luna impreuna dar mereu a fost respectuos cu mine. Am apreciat mult lucrul acesta. Ce m-a impresionat la el, si imi voi aminti cu drag, este ca el nu va spune “Te iubesc” niciodata unei fete, ci doar sotiei lui. Mai rar baieti asa. Il apreciez. Oamenii din ziua de azi spun prea usor “Te iubesc!” si asta doar la interes.

Am inteles ca nu sunt destul de matura, si mi’am dat seama ca nu asa se incepe o prietenie. M’au invatat ca trebuie sa ma rog pentru viitorul meu sot si ca trebuie sa merg inaintea lui Dumnezeu cu problema mea, sa i’o spun Lui iar El se va ingriji de toate. Mi’a mai placut de un baiat. Eram atat de buni prieteni, insa eu simteam mai mult pentru el. M’am rugat si l’am rugat pe Dumnezeu sa’mi spuna daca este el cel potrivit, iar daca nu este, sa ne desparta. Asa s’a si intamplat. Dintr’o data acel baiat nu mi’a mai vorbit. N’am inteles pe moment de ce, pentru ca nu mi’am amintit de rugaciunea facuta cu ceva timp in urma . Am suferit enorm, pentru ca pur si simplu nu intelegeam de ce el nu’mi mai vorbeste, si din senin, fara macar vreo explicatie.

Dar Dumnezeu este atat de minunat si de uimitor. El se gandeste la toate si ne da mai mult decat am cerut si am visat. A trimis in viata mea o persoana minunata, cea mai minunata din lumea intreaga (bine asa consider eu pentru mine :p). Cand l’am cunoscut pe cel care curand imi va deveni sot, nu m’am gandit niciodata ca vom fi impreuna, mai ales in circumstantele in care ne’am cunoscut. A fost ciudat, tare ciudat. Eu intre timp ma rugam pentru viitorul meu sot si chiar daca aveam doar 19ani, nu’mi doream sa am un prieten doar de dragul de al avea. Doream sa incep o relatie de prietenie cu un baiat, dar care pe viitor sa duca la casatorie. Bine asta daca totul ar merge bine. Inainte de a incepe o relatie cu el, i’am spus clar ca daca doreste sa fim prieteni, trebuie sa fim seriosi si sa luam in serios prietenia noastra. Daca nu are aceleasi intentii ca si ale mele, atunci fiecare isi vede de drumul lui si ramanem amici ca la inceput. Poate veti spune ca am fost cam dura, insa eu nu cred. De ce sa incep o prietenie care sa nu stiu incotro duce? Eu nu vreau sa ma joc de’a dragostea cum fac multi in ziua de azi. Nu pot da o parte din mine azi cuiva, maine altcuiva si tot asa. Si sotului pe care il voi avea intr’o zi? Lui ce ii mai ramane? Nimic… Am ales sa fiu sincera, sa fiu serioasa si sa nu ma joc cu inima oamenilor. Am spus lucrul acesta multor persoane, si voi continua sa’l spun, chiar daca multi se vor uita stramb la mine si vor rade. Nu’mi pasa! Vreau doar sa fac Voia lui Dumnezeu. Nu voi raspunde in fata oamenilor in ziua judecatii, ci in fata lui Dumnezeu. Si cred din toata inima ca daca eu sunt serioasa cu cel de langa mine, si sincera, Dumnezeu imi va da o familie binecuvantata! Viitorul meu sot, este un baiat minunat, este mai mult decat mi’am dorit si mai mult decat L’am rugat pe Dumnezeu sa’mi dea. El este darul meu de la Dumnezeu! Chiar si numele lui inseamna “darul lui Dumnezeu”. Amandoi suntem un dar unul pentru altul din partea lui Dumnezeu.

Dragele mele, doriti mai mult, nu va limitati sa cereti putin. Nu va alegeti viitorul sot dupa principiile acestei lumi. Cautati ca viitorul vostru sot, sa poarte in el chipul Domnului Isus. Rugati’va pentru el, chiar daca inca nu’l cunosteti, si spuneti’I lui Dumnezeu sa il pregateasca pentru voi. Si, aveti credinta!

Drag suflet ranit

Drag suflet ranit, stiu ca acum treci printr’o perioada dificila, ca ti’ai pierdut credinta din cauza ca ti’au calcat in picioare speranta. Ranile iti sangereaza si dor…offf cat de tare te dor. Te’au parasit cand aveai cea mai mare nevoie, ti’au intors spatele si nu au mai privit deloc inapoi nici chiar atunci cand ai strigat cu ultim glas dupa ei. Totul s’a stins…a ramas doar intunericul sa’ti mai tina companie si’o multime de ganduri. Un of profund se aude din cand in cand si o voce launtrica, care cere ajutor. Ce urata e singuratatea dar mai grea parca’i dezamagirea. Sa stii ca, candva aveai totul iar acum ai ramas cu mainile goale, te macina. Te intrebi unde, cu ce ai gresit si astepti raspunsuri, dar in zadar…nu s’au ostenit nici macar sa’ti intinda o mana sa te ridice, nu s’au indurat nici sa te priveasca adanc in ochi. Au ascultat o soapta straina si’au ales sa creada in ea decat sa creada in tine, cel despre care stiau totul. Ultima lovitura care te’a pus la pamant a fost din partea lor…cei pe care ii iubeai atat de mult si’i considerai prieteni adevarati, cei mai minunati prieteni, cei cu care imparteai totul…da, chiar ei…chiar ei te’au abandonat. Poate nu ti’ai imaginat niciodata scena aceasta, poate nu ai crezut ca una ca asta ti se poate intampla chiar tie. Prea repede s’a intamplat. Era un soare stralucitor si dintr’o data tunete si fulgere au stapanit cerul vietii tale.

Suflete drag, nu stiu ce as putea sa’ti spun, ce cuvinte sa’ti rostesc ca sa’ti vindece ranile. Nu sunt medic…nu cunosc nimic despre medicina. Insa cunosc pe Cineva. Am auzit despre un Medic, care la o simpla atingere te vindeca complet. Ciudat nu? Am auzit multe despre El, cum ca si printr’un singur cuvant rostit de El, mortii au inviat, ca la o singura atingere, boala a parasit trupull. Stiu ca ti’e bolnav sufletul, dar poate vindeca si sufletele oricat de ranite ar fi ele.

Poate crezi ca sunt nebuna, insa nu vreau sa’ti spun mai multe. Iti las doar numarul Sau de telefon. Este 50 :15. Se gaseste in cartea Psalmilor. Te rog, cauta-L. Nu pierzi nimic daca incerci, caci oricum ce’ai avut ai pierdut. Dar vorbind cu El, poate vei castiga mai mult.

“Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”(Pslami 50:15)

Tacerea isi are vremea ei si vorbirea isi are vremea ei

Am observat ca atunci cand aleg tacerea, oamenii inteleg ca am ramas fara replica si accept ca ei au dreptate. Ei considera asta un triumf. In ultima perioada, eu am ales sa tac la acuzatiile sau reprosurile oamenilor, nu pentru ca ei ar avea dreptate ci pentru ca orice as spune, inteleg oricum ceea ce vor ei. Nu pricep de ce trebuie sa explicam celorlalti problemele noastre ca ei sa inteleaga de ce trebuie sa facem intr’un fel si nu intr’altul. E usor sa spui altora “Fa asa!”, fara sa te gandesti daca ei au posibilitatea. Cu totii cred ne’am dori ca toate lucrurile sa ne mearga bine, dar nu intotdeauna e dupa cum visam, dupa cum am vrea. Uneori te afli intr’o situatie iar solutiile pe care le ai sunt mai multe, uneori doua, si cateodata poate una singura. Uneori trebuie sa iei o hotarare, trebuie sa renunti poate, sa faci sacrificii, insa nu depinde de nimeni ci de tine, pentru ca tu esti direct implicat. Fiecare ne alegem drumul in viata iar consecintele le vom suporta. Oricum cei care ne critica nu ne vor fi aproape nici daca ne merge bine nici daca ne merge rau. Fiecare isi vede de propria sa viata. Dar bagarea in seama nu’i costa si nici nu’i doare.

Oricum e prea complicat sa explici altora. Pana la urma cine vrea intelege, cine nu, va insista.  Aleg tacerea, deoarece prea multa vorbarie duce la a complica mai tare problema. Spun in simple cuvinte ce’am de spus si cine doreste sa inteleaga, va intelege, cine nu doreste, nu va intelege nici chiar daca mi’as da duhul explicand.

Sa alegi tacerea nu este un defect ci o mare calitate. Nu toti stiu a tacea. Cine a trecut prin ce treci tu, nu va avea nevoie de explicatii, ci te va intelege din priviri, dar cine nu a trecut prin ceea ce treci tu, nu va pricepe niciodata decat atunci cand se va confrunta si el/ea cu aceeasi problema.

 “…tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;”(Eclesiastul 3:7b)

Nu stii care ti’e chemarea?

 Fiecare din noi are o chemare. Ajungem intr’un moment al vietii cand ne punem atat de multe intrebari si ramanem dezamagiti mai mult decat am fi crezut. Aceasta este perioada cand ne aflam pur si simplu in ceata….o ceata densa din care foarte tarziu iesim. Dorim raspunsuri imediate si o vizibilitate clara in viata…insa toate acestea nu le primim. Apoi apare indoiala, nesiguranta, teama, dezamagirea…o lupta grea cu cei din jur si cu noi insine. Ochi indundati in lacrimi atintiti spre cer, suspine si reprosuri…”Unde esti Doamne? De ce nu’mi vorbesti? Vreau doar sa’mi spui ce’am de facut!” Te certi cu Dumnezeu, iar El nu spune nimic, e tacut, absent parca. Te infurii parca si mai tare. Mergi la oameni, deoarece e mult mai usor, la ei gasesti raspunsurile pregatite. Cum e fiecare, omul isi da cu parerea, iti spune ce sa faci, unde sa mergi, iti raspunde la intrebarile “fara raspuns”… Stii ce se intampla? Tot nu gasesti implinire, certitudine.

 Multi dintre noi mergem la oameni si’i intrebam indirect “Care este chemarea mea?”. Ei privesc calitatile noastre si isi spun doar parerea. Potentialul tau il cunoaste numai Dumnezeu, si doar El iti poate spune care ti’e chemarea. Dumnezeu are un plan minunat cu viata fiecaruia, un plan la care nici macar tu nu te’ai gandit, si de care oamenii ar rade cu lacrimi spunandu’ti ca esti nebun. Dezamagirea cea mai mare e atunci cand oamenii nu sunt de acord cu Dumnezeu. Si uite asa apare indoiala, neincrederea in Dumnezeu, furia ca El nu ne vorbeste. Te intrebi tu “Cum poate Dumnezeu sa spuna asta, oare El nu stie cine sunt, ce pot? Cred ca nu mi’a vorbit Dumnezeu…a fost doar un gand de’al meu. Dar totusi de ce nu vrea sa’mi raspunda, de ce nu’mi arata? De ce? De ce?…” Lista de intrebari continua…voi stiti mai bine.

 In ochii oamenilor esti mic, neinsemnat…multi nu ar da doi bani pe tine. Dumnezeu insa, are un plan deosebit cu viata ta. El te’a creat si a pus un potential maret in tine, dar pe care la vremea potrivita ti’l va descoperi. Nu subestima intelepciunea lui Dumnezeu! Chiar daca iti pare ca Dumnezeu tace… asteapta. El te pregateste. Prin faptul ca iti pui atat de multe intrebari, El incepe sa’ti descopere planul Sau. Nu cauta raspunsuri la oameni. Nu astepta aprobarea lor. Planul la care ai fost chemat poate fi o nebunie si o prostie in ochii lumii, dar Dumnezeu e cel intelept nu ei!

Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! (Proverbe 3:5)

Cicatrici

Acest film pe care si voua vi’l recomand sa’l vizionati, este un minunat film crestin. Da, sunt scene de violenta, de violenta in familie intre sot si sotie. Acesti doi soti nu aveau o casnicie bazata pe Cuvantul lui Dumnezeu…si incetul cu incetul s’a destramat. Cei care au cel mai mult de suferit sunt copii…ei suporta cele mai grave consecinte. De cele mai multe ori Dumnezeu trebuie sa ne treaca “prin valea umbrei mortii” ca sa ne trezeasca la realitate, ca sa putem intelege voia Sa, dragostea si bunatatea pe care ne’o porta. Dumnezeu trebuie sa faca parte din familia tuturor, caci avandu’L pe El, vom avea o familie BINECUVANTATA!

 

http://www.youtube.com/watch?v=gRkvkoaTh1E

Haideti sa iertam ori de cate ori este nevoie

Uneori raman inlemnita sa vad cum oamenii pe care ii stimez, pe care ii iau drept model de urmat, care vorbesc atat de frumos si care te invata ce este bine, stau si ii vorbesc de rau pe semenii lor. Cum vine asta? Acum iti ceri iertare si peste cinci minute iti descarci toata furia vorbind de rau pe cel caruia i’ai cerut iertare? Cel mai tare ma infurie sa vad ca iL baga pe Dumnezeu in toata mizeria lor. Lui Dumnezeu nu’i place ca noi sa ne cerem iertare doar de fatada si mai apoi sa ne dam arama pe fata. Dumnezeu nu joaca intr’o piesa de teatru asa cum fac cei mai multi dintre noi. El este drept de la inceput pana la sfarsit. Am invatat ca atunci cand ne cerem iertare, trebuie sa uitam raul sau durerea pricinuita de catre aproapele noastru, caci altfel nu o putem numi iertare.

Cand gresim si mergem inaintea lui Dumnezeu pentru a capata indurare, iL rugam sa uite pacatul nostru, si plin de dragoste Dumnezeu il sterge si ne primeste iarasi. “Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.”(Matei 6:14). Tot asa trebuie sa facem si noi. Sa nu tinem ura pe cel care ne’a gresit, si daca iertam, atunci sa uitam. Oare cum ar fi ca ori de cate ori gresim, Dumnezeu sa ne aminteasca si pacatele vechi? Oare daca le’ar lua pe toate in calcul, am mai putea capata indurare? Nu! Supararea ar fi prea mare si s’ar satura si El sa ne tot ierte. Dumnezeu nu e ca noi oamenii, care ne amintim mereu si de cele vechi, astfel supararea devenind tot mai mare.

Haideti sa uitam greselile celorlalti. Haideti sa uitam durerea ce ne’a fost pricinuita candva. Haideti sa iertam de cate ori este nevoie fara sa ne suparam. Haideti sa iubim mai mult atunci cand ni se greseste! Asa face si Dumnezeu!

Infrumuseteaza’ti sufletul nu trupul

O lupta nebuneasca dupa perfectiune. Fara riduri, fara semne, fara burta, fara coapse prea mari, buze siliconate, un bust proeminent, par vopsit, sprancene pensate, imbracaminte dupa ultima moda, accesorii care mai de care mai trasnite, machiaj…si sufletul zbarcit, ridat, negru. Astazi oamenii nu alearga sa’si mantuiasca sufletul ci alearga sa’si “imbunatateasca” chipul; nu alearga sa’L caute pe Dumnezeu ci alearga prin magazine dupa lucruri care sa’i “infrumuseteze”; nu stau ore in sir cu Biblia in fata sa’L cunoasca mai mult pe Domnul deoarece ei petrec ore in sir privindu’se in oglinda sa vada ce mai au de adaugat sau de eliminat de pe chipul lor. Privesc in stanga si in dreapta la unul sau la altul nu ca sa afle daca el sau ea iL cunosc pe Dumnezeu, ci sa vada ce si’au mai cumparat nou, ce au mai frumos altii decat ei si de ce sunt apreciati mai mult. O goana dupa o frumusete trecatoare care astazi este, maine nu. Oameni frumosi pe dinafara si putrezi pe dinauntru. O dorinta diabolica de a avea un trup mereu tanar, perfect. Nu stiu daca ne dam seama sau nu, dar lucrul acesta influenteaza mult pe oameni. Ei ajung sa se simta inferiori, neacceptati, neiubiti pentru simplul fapt ca nu au o frumusete perfecta. Uitam adevaratele valori, adevaratele virtuti, uitam ce e mai important…sufletul, frumusetea lui. Am uitat ca fiecare e frumos in felul lui, am uitat ca Dumnezeu nu ne’a creat copii ci unici.

Si sufletul? De suflet cine se ingrijeste? Da’mi bani la preoti, crezand ca ne vor fi iertate din pacate? Facem fapte bune sperand ca astfel ne vom mantui sufletul? Ajutam biserica doar ca sa se roage pentru mantuirea noastra? Crezi ca se poate una ca asta? NU! Dumnezeu te va intreba pe tine ce’ai facut cu sufletul tau pentru ca tu esti direct responsabil de tine insuti. Nimeni nu va putea raspunde pentru tine, nici chiar parintii tai, nici chiar trupul tau frumos, nici banii, nici nimic din tot ce ai. Cauta sa te sfintesti, cauta sa’ti infrumusetezi sufletul. Trupul e trecator, dar sufletul traieste vesnic. Ai grija de el, pentru ca soarta ta depinde de cum vei prezenta sufletul tau lui Dumnezeu. Daca imperfectiunile trupului pot fi mascate, ei bine, cele ale sufletului nu pot fi ascunse.

Infrumuseteaza’ti sufletul nu trupul!

Cat de mult esti dispus sa te sacrifici?

Cand ai un vis, trebuie sa platesti pretul transformarii lui in realitate. Cat ai fi dispus sa platesti? In functie de raspunsul tau, vei putea intelege daca intradevar este ceea ce’ti doresti sau nu. Nu putem porni la un drum si sa ne oprim la jumatate spunand ca e prea greu. Sa nu facem lucrurile pe jumatate caci si viata ne’o vom trai pe jumatate.

Cat de mult ai fi dispus/a sa lupti pentru persoana pe care o iubesti? Pe multi ii aud spunand “Te iubesc atat de mult, incat nu pot concepe viata fara tine!”, “As merge cu tine pana la capatul lumii!” Chiar asa? Multi falimenteaza la proba practica, renunta usor la lupta, pentru ca visul lor nu este atat de puternic precum pare intr’un moment de euforie, iar sentimentele lor sunt atat de fragile incat la cel mai mic obstacol prefera sa se intoarca din drum. Dragul meu cat de mult esti dispus sa te sacrifici pentru cel pe care il iubesti? Ai avea curajul sa lupti pana in ultima clipa chiar daca ai sti ca vei pierde? Ma doare sa spun ca am vazut si vad oameni care renunta usor, pentru ca iubesc putin. Dragostea lor in loc sa se intareasca, ramane atat de fragila incat la prima adiere se frange. Temeri, indoieli si greutati veti intalni mereu, dar astea va vor ajuta sa intelegiti  daca cu adevarat ceea ce simtiti unul pentru altul este dragoste sau nu. Dragostea nu se construieste numai cu zambete, bucurie si imbratisari, la ea trebuiesc adaugate lacrimi, durere, renuntare de sine.

Te rog, atunci cand pornesti la un drum, gandeste’te bine, pune in fata binele si raul, si vezi cat esti dispus sa te sacrifici. Nu pasi fara sa fii pe deplin convins sa esti dispus sa lupti pana la sange pentru implinirea visului mult iubit. Temerile, indoielile fac parte din lupta ta!

Intimitati povestite pe paginile facebook’ului

 Zi de zi observ pe paginile facebook’ului cum tot mai multi oameni isi povestesc direct sau indirect intimitatile. Nu ca cineva ar fi interesat sa’i vada lucrurile din casa, camera unde doarme, cum isi aseaza sau nu patul, cu cine doarme, ce mananca, cu cine se saruta, ce pozitii indecente noi a mai descoperit, garderoba noua, etc. Nu sunt lucruri interesante de vazut, poate pentru hoti da, sau pentru vanatorii de noi victime fara minte, dar pentru oamenii inteligenti, aceste lucruri sunt dezgustatoare. Folosesc facebook’ul pentru a povesti intregii lumi ce au facut ei ieri, ce fac astazi si ce au de gand sa faca maine. Se afiseaza sarutandu’se cand cu o persoana cand cu alta, si asta ii face sa se creada interesanti, frumosi si smecheri, dar nu realizeaza ca o multime de oameni ii observa si isi formeaza o parere proasta despre ei. Spuneti’mi, ce baiat doreste sa aiba ca prietena o fata care in fiecare zi isi pune cate o poza stand in bratele noii sale achizitii? Si ce fata isi doreste un baiat care isi posteaza poze noi sarutand azi o fata maine alta? Poate cei care se aseamana isi doresc astfel de persoane alaturi de ei, dar fetele si baietii inteligenti nu cauta sa’si faca prietenii serioase pe facebook. Sa fim seriosi, nu ne intereseaza murariile acestei lumi pentru ca deja le avem in jurul nostru, la scoala, la servici, la magazin, in parc, si peste tot. Decenta ne lipseste, bunul simt. Cel mai mult ma irita atunci cand vad persoane care isi povestesc intimitatile pe paginile facebook’ului si altii cum isi dau cu parerea, ii incurajeaza, fac complimente, stimulandu’i sa mearga din rau in mai rau. Pentru ce? Pentru a rade si ai face sa fie tot mai mult bataia de joc a acestei lumi murdar de pacatoasa.

 Majoritatea tinerilor isi afiseaza trupul tot mai dezgolit crezand ca fac ceva bun, insa ei nu’si dau seama ca atrag asupra lor tot mai multe pericole. Isi ruineaza viata, tineretea. Ajung sa’si dea seama de asta mai tarziu, cand nimic nu se mai poate schimba. Si’apoi? Apoi pretind ca copii lor sa fie mai buni, mai cuminti. Si ce exemplu le dau? Ca ii compara cu unul sau cu altul? Copiilor nu le place sa fie comparati cu strainii. Ei doresc sa aiba un bun exemplu de urmat in viata, pe proprii lor parinti. Nu’i comparati pentru ca si ei va vor compara pe voi.

 Nu spune nimeni sa nu punem poze pe facebook, dar sa fie decente. Sa fim un bun exemplu pentru copii pe care ii vom avea candva. Sa fim un bun exemplu pentru cei care ne citesc viata. Dati un sfat, spuneti o vorba incurajatoare, folositi’l cu un scop bun!

Dragostea poate schimba, ura nu!

Oameni buni unde va este bunul simt? Unde va sunt cei sapte ani de acasa? Unde i’ati lasat? Oare chiar asa trebuie sa ne purtam unii cu altii? Ceea ce voi numiti glume, nu sunt decat niste gesturi de oameni fara minte, fara bun simt. Nu sunteti cu nimic mai presus decat altii, ci toti suntem la fel. Nu varsta voastra va permite sa primiti respect din partea celorlalti, nici statutul social, nici numele pe care’l purtati. Respectati daca vreti sa primiti respect. Respectul nu se pretinde! Respectul se castiga! De ce calcati pe altii in picioare? Cu atata ura zdrobiti inimile lor. Daca esti mai inalt sau mai in varsta, nu’ti da dreptul sa’ti bati joc de aproapele tau, nici sa’i vorbesti pe un ton autoritar si plin de rautate. Profiti de bunatatea celui de langa tine, profiti de tacerea lui, de sensibilitatea sa. Uita’te in sus si vezi cat de sus este cerul. Deasupra ta sta Aparatorul victimei tale. Sa nu crezi ca El sta cu mainile incrucisate in timp ce tu iti descarci rautatea diabolica peste cel slab. Nu sta nepasator in fata celui care plange si’L striga in tacere. Nu tace cand cel zdrobit este acuzat pe nedrept, batjocorit. Dumnezeu nu tace! Nu starniti mania lui Dumnezeu, caci vai de voi.

Iar voi, cei care suferiti pe nedrept, care iubiti si primiti in schimb ura, nu uitati ca aveti un Aparator, un Judecator care va face dreptate. Iubiti’i pe cei ce va batjocoresc, caci si voi sunteti niste pacatosi, dar Domnul s’a indurat de voi si va dat viata, va facut copii ai Sai. Daruiti dragoste cand primiti doar ura! Dragostea poate schimba, ura nu!

Al cui fiu esti?

Am ajuns la concluzia ca cei mai multi oameni sunt ipocriti din cale afara. Ii intrebi ai cui sunt, si iti spun “Suntem fii de Rege!”. Te uiti la ei, si nu stii ce sa crezi. Eu n’am mai vazut fii de rege cu o inima neagra, cu hainele patate, si fara coroana pe cap. Cei mai multi umbla goi, fara sa aiba pic de rusine. Te mint pe fata, dar cel mai ciudat lucru este ca se comporta de parca intradevar ar fi, fii de Rege. Pretind ca totul li se cuvine si ca in fata lor trebuie sa faci plecaciuni. Daca iL intrebam pe Rege, El nici macar nu’i cunoaste. Se folosesc de un nume Sfant, de care nu sunt vrednici al rosti macar. Pe copii lui Dumnezeu ii recunosti dupa viata pe care o traiesc. Ei seamana atat de bine cu Domnul Isus in fapte si bunatate, incat stii sigur ca sunt ai Lui. Vezi chipul Domnului Isus reflectat in viata lor.

Nu putem spune ca suntem ai lui Dumnezeu daca noi ne comportam de parca am fi ai lui satan. Una spunem si alta facem! Pretindem ca suntem credinciosi…dar credinciosi cui? Banilor? Razbunarii? Prostiei? Minciunii? Pacatului? Dumnezeu uraste toate aceste lucruri, prin urmare nu te asemeni cu El daca faci toate acestea.

Dumnezeu, este un Rege Sfant, care uraste prostia, uraste minciuna, razbunarea, banii si tot ceea ce ne conduce pe drumul pacatului. El este un Dumnezeu al dreptatii, al adevarului, al intelepciunii, al pacii, al bunatatii, al milei, dragostei si iertarii. Cine nu cauta sa aiba aceste calitati in viata sa, nu poate fi numit fiu de Rege!

Imbraca’te cu haina dragostei, a bucuriei, a pacii, a indelungii rabdari, a bunatatii, a credinciosiei si doar asa oamenii vor sti ca esti aL lui Dumnezeu!

Cand asteptarile nu corespund

Mi’as dori sa’i vad multumiti pe cei din jurul meu. Sa’i vad zambind si sa nu fiu niciodata un prilej de suparare pentru nimeni. Dar cu cat imi doresc mai tare lucrul acesta, cu atat mi se pare mai greu de atins. Ma doare sa vad ca un mic gest, neintentionat, aduce o mare nemultumire in inima oamenilor pe care ii iubesc cel mai mult. Vad cum fericirea mea nu corespunde cu a lor. Stiu ca niciodata nu va corespunde, dar totusi ma intreb cum sa fiu fericita si fericirea mea sa corespunda cu fericirea lor? Oare asteptarile lor pentru viata mea, sunt mai mari decat propriile mele asteptari? Uneori am sentimentul ca sunt acceptata si iubita doar cand le fac pe plac altora, chiar daca nu ma caracterizeaza ceea ce trebuie sa fac.

De ce oamenii vor sa’i acceptam asa imperfecti cum sunt, iar ei sa nu ne accepte pe noi? De ce alegerile pe care le consider potrivite pentru mine, ceilalti le dezaproba pentru ca nu sunt potrivite pentru ei? Dureros este atunci cand persoanele pe care le iubesti, iti spun ca daca nu faci cum iti zic ei, poti sa uiti de existenta lor. Cum pot ei renunta atat de usor la ceea ce spun atat de convingator ca iubesc? Sa fie mandria mai puternica decat dragostea?

Care’i secretul pentru a’i multumi pe oameni si in acelasi timp, sa fii si tu multumit si impacat?

De ce sunt tristi oamenii

Vorbeam zilele acestea cu o prietena, si’mi spunea ca la scoala, colegii ei de clasa deseneaza pe jurnalele lor, oameni desfigurati, fara maini, fara picioare, ciopartiti. Se intreba ce gasesc ei placut in a face astfel de desene. Am intrebat’o daca acesti colegi ai ei sunt fericiti. Mi’a raspuns ca nu…sunt mereu tristi.

Cum ar putea fi altfel oamenii care nu’L cunosc pe Dumnezeu? Ei sunt tristi, fara viata, mereu in cautarea unui strop de fericire deplina. Insetati alearga in stanga si in dreapta dupa izvorul vietii, nestiind ca acesta este la tot pasul. E indeajuns sa te pleci pe genunchi, sa stai de vorba cu Dumnezeu, si sa’i dai voie sa iti inunde fiinta cu prezenta Sa. “Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.” (Ioan 4:14)  Totusi multi si’au facut chipuri cioplite, figuri reci si serioase, care nu’ti zambesc putin macar. Ei stau de vorba cu un Dumnezeu strain, considerandu’L sever, neprietenos. Nu asa este Dumnezeul adevarat. Biblia nu ni’L prezinta astfel. Dumnezeu ne considera prietenii, copii Lui, nicidecum fiinte carora sa le ordone sau de care sa nu’I pese. “Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.”(Ioan 15:15,16). Dumnezeu este cel mai interesat sa ne transforme in oameni plini de viata, in oameni plini de lumina si dragoste. O viata alaturi de Dumnezeu, este o viata adevarata, o viata cu scopuri, implinita.

Oamenii tristi, sunt oameni care nu’L au pe Dumnezeu in inima lor, pentru daca l’ar avea, chipul Domnului ar straluci in ei, ochii le’ar fi plini de pace, iar zambetul lor ar fi unul autentic plin de dragoste si fericire.

Poti sti daca un om este fericit sau nu, prin trairea lui zilnica, prin atitudinea sa cu cei din jur, dar mai ales prin atitudinea sa atunci cand nimeni nu’l vede!

Cuvintele…sageti otravitoare sau faguri de miere?

Cata vorbarie in jurul nostru zi de zi. Cate vorbe aruncate in noi si cate vorbe aruncam noi in altii la nervi. Ma intreb, gandim ce spunem sau pur si simplu ne place sa irosim cuvintele? Nu stiu daca voi ati realizat, dar sunt cuvinte asemanatoare unor sageti bine ascutite, si atunci cand suntem suparati le aruncam cu toata puterea in persoanele din jur. Dati’mi voie sa va spun ca tinta acestor sageti, este inima. Si stiti ce? Sagetile raman infipte… pentru totdeauna. Multi dintre noi regretam mai tarziu si am dori parca sa reparam greseala, sa ne retragem cuvintele, sa explicam, sa ne justificam, regretam…dar e …prea tarziu. Cel mai trist mi se pare atunci cand oamenii adulti se joaca astfel cu sagetile. Ei, cei care au capacitatea de a intelege ca viata nu e o gluma, ca durerea nu se poate pricinui in joaca si multe din sageti pot fi fatale. Insa atunci cand ne pierdem cumpatul, cuvintele sunt la indemana fiecaruia, bine ascutite pentru a tinti inima adversarului. Pentru un moment, ne dorim infrangerea definitiva a acestuia. Mai trist este ca dupa ce sagetile au tintit inima, realizam gravitatea gestului nostru. Lacrimile si nedumerirea de pe chipul persoanei lovite, ne fac sa intelegem suferinta amara pe care am pricinuit’o. Totusi…este prea tarziu.

Sunt insa si altfel de cuvinte. Solomon ne spune ca : “Cuvintele prietenoase  sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.”  (Proverbe 16:24). Dragii mei, astfel de cuvinte ar trebui sa rostim…cuvinte care sa imbarbateze, sa ridice, sa mangaie, “dulci pentru suflet si sanatoase pentru oase”. Nu te pripi sa deschizi gura daca stii ca poti scuipa sageti otravitoare.

 ” Scaldă-ţi cuvintele în iubire, bazează-te pe Cuvântul Lui Dumnezeu şi ieşi în lume, hotărât să ridici, să încurajezi şi să motivezi pe cineva.”(Anonim)

Daruind, primesti

Este atat de minunat sa daruiesti, sa dai din putinul tau celui care nu are nimic. Iti daruieste un zambet, cel mai sincer si mai cald zambet. Poate ca nu te vei imbogati cu zambetele celor pe care ii ajuti, insa Dumnezeu vede, si revarsa asupra ta multe binecuvantari. Si pana la urma, tot ce avem este datorita lui Dumnezeu care se indura de noi si ne da cu mana larga. Dar tot El spune sa dam si celor care au nevoie, sa dam din putinul nostru si celor care nu au nimic.

As dori sa va impartasesc o experienta pe care am avut’o de curand, si cat de frumos a lucrat Dumnezeu. Am primit in dar o pereche de papuci noi. Insa am stiut ca mai multa nevoie de ei are o alta persoana, si am decis sa ii daruiesc ei acea pereche de tenisi. Dar Dumnezeu, care stie totul, mi’a trimis o alta pereche in loc tot noua. Poate ca nu vi se pare nimic deosebit, insa pentru mine a fost un cadou minunat si o dovada din partea lui Dumnezeu ma iubeste si vede tot ceea ce fac.

Nu fiti zgarciti, nu ascunde’ti ce aveti, daruiti, da’ti din toata inima pentru ca Dumnezeu din cer vede si va va rasplati cu mult mai mult.

Iti garantez o viata sigura!

Ce te determina pe tine sa lupti in viata aceasta? Care este tinta inspre care alergi? Care sunt virtutile, valorile si principiile care stau la baza vietii tale? Ajungi intr’un moment in viata, in care te intrebi “Si acum, ce trebuie sa fac?”. Ai vrea parca altii sa raspunda in locul tau, si sa’ti dea siguranta ca alegerea pe care te sfatuiesc sa o faci garanteaza castigul bataliei. Ofertele par interesante, dar ziua de maine nu’ti garanteaza nimic din ce iti propui tu sa faci. In viata nu ai mare siguranta daca te bazezi pe spusele oamenilor, pe ofertele pe care ti le pune societatea la picioare, deoarece nimic nu e sigur. In visele noastre ne vedem undeva sus, intr’un loc unde suntem complet in siguranta, fericiti si fara nicio problema. Insa coborand de pe norisori, cu picioarele pe pamant, am realiza ca nimic, dar absolut nimic nu ne garanteaza siguranta. Orice ne propunem sa facem, nu reusim sa ducem pana la capat fara macar sa’ntalnim vreun obstacol. Dar visam. Multi ne fac sa visam! Care mai de care isi inalta pancardele unde scriu cu litere mari si bine ingrosate “ITI GARANTAM CA OFERTA NOASTRA ESTE CEA MAI BUNA!”. Tentant, asa’i?

Tu ce iti doresti? Ce ai vrea sa faci in viata asta si sa lasi bun in urma ta? In cine te increzi? Principiile si logica ta corespund cu cele ale societatii sau cu ale lui Dumnezeu? Care iti garanteaza mai multa siguranta? Stii, de multe ori, o strada care pare nesigura in ochii societatii, in ochii lui Dumnezeu poate fi strada cea mai sigura. Oamenii se bazeaza pe intelepciunea lor, insa noi trebuie sa ne bazam pe credinta ca avem un Dumnezeu Intelept! El iti ofera siguranta ca vei castiga batalia. Crezi? Poate ca ceea ce iti propune Dumnezeu, initial nu te face sa vezi beneficiile pe care le’ai putea avea de pe urma propunerii Lui, nu, El nu doreste sa iti arate, ci te indeamna sa crezi, ca mai apoi sa’ti arate. Deseori Dumnezeu nu’ti arata planul Sau cu privire la viata ta, pentru ca pur si simplu ai rade, nu ai putea pricepe nimic. El are modul Lui de a interveni, si de cele mai multe ori, cel mai neobisnuit posibil. Viitorul care iti sta in fata nu’ti garanteaza nimic daca alegi sa te increzi in principiile societatii, dar daca alegi sa te increzi in Intelepciunea lui Dumnezeu, s’ar putea sa fii uimit la cat de minunat poate fi acest viitor al vietii tale.

Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.”(Proverbe 3:5,6)

Miracol, coincidenta sau normalitate?

Cu genunchii plecati la pamant asteptam un raspuns la rugaciunile inaltate catre cer. Ii cerem lui Dumnezeu sa raspunda cu miracole in viata noastra, promitand ca ne vom increde pe deplin in El de acum incolo. Oare un miracol din partea lui Dumnezeu ti’ar mari credinta? Oare un raspuns din partea Lui, te’ar face sa nu te mai indoiesti niciodata de El? Si nu in ultimul rand, cum te astepti tu ca Dumnezeu sa’ti raspunda, sa lucreze in viata ta pentru a te convinge de existenta Lui si de faptul ca ii pasa cu adevarat de tine? Cu siguranta raspunsul Lui te’ar convinge cateva zile, saptamani, luni sau ani, dar niciodata pe deplin, deoarece cand te va trece printr’o noua incercare, iL vei intreba iarasi “De ce Doamne?” “Unde esti?” “Oare chiar iti pasa de mine?” Si daca Dumnezeu ti’ar vorbi si ti’ar raspunde, L’ai mai iubi tu sincer? Sau doar i’ai fi recunoscator? Dumnezeu doreste ca tu sa te INCREZI si sa CREZI in El.

Este asemena unui Parinte care isi iubeste copii, pentru ca sunt ai Lui, creatia mainilor Lui si doreste tot ce’i mai bun pentru ei. Este asemenea unui Indragostit, care isi iubeste iubita pentru felul ei de a fi, pentru bunatatea, pentru credinciosia, pentru naturaletea ei si nu pentru ca ea ii este oarecum recunoscatoare pentru ceva.

Asa cum tu doresti sa fii iubit indiferent de defectele tale, de calitatile si de momentele de tacere, asa si Dumnezeu doreste sa’L iubesti pe El chiar daca tace, chiar daca nu se face vazut. El este credincios si niciodata nu te va abandona. Da, poate uneori tacerea Sa te face sa crezi ca nu’I prezent, dar El vrea sa vada daca intradevar iL iubesti indiferent de problemele prin care treci, indiferent de lipsuri si nevoi. Nu doreste o dragoste conditionata de ajutor.

Acum, la final, da’mi voie sa’ti mai spun ca Dumnezeu iti raspunde la fiecare rugaciune, insa in ziua de azi, la fiecare miracol pe care Dumnezeu il face in viata noastra noi avem o explicatie “Pura coincidenta!” “E ceva normal!”… Unde ti’e credinta?

Draga mea copilarie…

Unde esti copilarie? Tu, cea care ma faceai sa vin cu genunchii juliti si plini de sange in casa dupa ore intregi de alergat afara alaturi de alti copii? Cumparam o punga de pufuleti sau de bomboane si o imparteam cu toti copii. Chiar de se intampla sa cada una pe jos, o luam, o suflat si o bagam in gura fara sa’mi pese ca cineva rade de mine. Nici nu se exista sa se intample lucrul acesta pentru ca toti faceam la fel. Jocurile mele preferate? Ascunsa, sotron, ata, zece patratele, ratele si vanatorii, prinsa si multe altele. Jucariile noastre erau pietrele, frunzele, si multe alte lucuri gasite pe’afara, trebuia doar sa ai imaginatie si inventai tot felul de jocuri. Nu ne plictiseam niciodata, ci asteptam dimineata cu bucurie pentru a incepe o noua zi plina de aventuri. Dimineata eram doi trei copii pe’afara, dar spre dupamiaza se adunau o gramada si nu stateam locului o clipa, pana seara. Imi amintesc cu drag de tine, draga mea copilarie. Am simtit fericirea, si am trait momente unice care astazi prea putini copii le traiesc. Privesc in jurul meu copiii, ce tristi sunt, ce maturi sunt la 8 9 ani. Spui ca cine stie ce povesti dure de viata au trait. Nu’i mai vezi pe’afara, stau inchisi in casa cu ochii pironti pe monitorul computerului cautand sa’si faca prieteni virtuali. Parintii cred ca, cumparandu’le un iphone sau un playstation ii pot tine cuminti in casa. Nu se gandesc ca, proprii lor copii nu au o viata normala. Ei spera ca mergand cat mai multe ore la munca si aducand cat mai multi bani acasa, pot inlocui dragostea de care copii lor au nevoie, cu lucruri ieftine, lucruri care nu pot oferi o imbratisare, o vorba buna, un zambet, caldura sufleteasca. Noi, generatia de ieri suntem binecuvantati, pentru ca nu ne’au furat sufletul tot felul de lucruri care au aparut in generatia de astazi. Strazile sunt pustii, dar barurile sunt pline. Copii contra parinti si parinti contra copii, familii dezbinate. Nu putem numi asta binecuvantare. Si totusi multi adulti cred ca daca copii lor au telefoane si tot felul de electronice sunt binecuvantati pentru ca nu le lipsesc nimic.

Binecuvantare este sa stea parinti si copii la masa impreuna si sa’si povesteasca intamplarile de peste zi, sa se bucure si sa zambeasca, sa aiba partasie  impreuna si sa citeasca din Biblie, nu fiecare sa’si vada de ale lui. Au nevoie de dragostea si caldura unei familii. Asta numesc copilarie binecuvantata!

Cat costa putina “iubire” ?

Trist este sa vezi astazi cum “iubirea”se cumpara de catre cine are bani, iar altii o vand deoarece vor sa faca bani. Cat costa putina “iubire”? Ma doare sa vad oamenii cum cred ca in viata banii= iubire. Toate se invart in jurul banilor, si problemele apar din cauza banilor. Daca vrei sa vorbesti despre fericire, oamenii iti vor vorbi despre bani, caci asta este fericirea lor. Pace, armonie, bucurie? Le poti avea doar daca ai bani! Parintii isi influenteaza copii sa se casatoreasca doar daca posibilul ginere sau nora are bani, indiferent daca propriul lor copil iubesc sau nu persoana. Tinerii se casatoresc din interes netinand cont ca o familie, ca sa fie trainica trebuie cladita pe dragoste. Insa apare un gol in suflet, o nevoie umana dupa iubire si cum poate fi obtinuta aceasta daca nu dand cuiva bani ca sa te iubeasca putin. Nu o numesc iubire. Iubirea nu se cumpara si nici nu se vinde.

O lume dependenta de bani. Suflete si trupuri vandute pentru bani. O agoniseala zadarnica si o viata pierduta. Din aceasta cauza cei mai multi oameni astazi isi pun capat zilelor, multe familii se destrama si tinerii isi pateaza hainele albe. Vieti ruinate. Sperante spulberate.

V’ati gandit de ce se nasc tot mai multe probleme? Pentru ca oamenii sunt flamanzi sa agoniseasca, sa aiba cati mai multi bani, dar intr’o zi, ajunsi la capatul puterilor realizeaza ca nimic nu vor lua cu ei. Cand mori, Dumnezeu nu te va intreba cati bani ai strans, nici ce’ai facut cu ei. Dumnezeu te va intreba ce scop ai avut in viata. Ce ii vei raspunde?

„Frica a bătut la ușă. Credința a răspuns. Nu era nimeni”

De cate ori in viata nu s’a intamplat sa’ti fie teama, teama de necunoscut? Mii de scene posibile iti vin in minte si ramai inlemnit pe loc fara sa stii incotro s’o apuci si ce sa faci. Te gandesti cum sa infrunti situatia, ce sa spui, cum sa spui. Te pui in fata oglinzii si imaginandu’ti reactia posibila a celorlalti, repeti cam ce ar trebui sa le zici, si ai curaj, caci spui tot ce ai pe suflet fara sa’ti fie teama. Dar te opresti putin si iarasi ti’e frica, simti ca totul va fi un esec total, ca nu vei avea curaj si te vor invinge. Incepi sa plangi, iti descarci toata durerea plangand si facandu’te ghem intr’un colt. Am o intrebare, de ce ar trebui sa’ti fie teama? Ca ceilalti nu vor accepta dorinta ta? Da’mi voie sa’ti spun ca, atata timp cat tu nu faci si nu doresti nimic rau, si aceasta dorinta a ta nu corespunde cu princiipile oamenilor dar corespunde cu principiile lui Dumnezeu, atunci nu are de ce sa’ti fie teama. Daca ti’ai plecat genunchii zi de zi si te’ai rugat ca Dumnezeu sa pregateasca calea, starea de vorba, totul, atunci fii fara teama caci SIGUR o va face! Diavolul vine mereu cu ganduri rele, cu posibile reactii din partea celorlalti in mintea ta, si asta numai ca sa te doboare, sa te faca sa renunti, sa ramai pe loc fara ca macar sa fi incercat. Este o vorba “Incercarea moarte n’are!” Spune’mi, ce se poate intampla daca incerci, mai ales cand stii ca faci Voia lui Dumnezeu, si El ti’a promis ca va fi de partea ta? Nimic! Ai mai multa incredere in tine, ai credinta! Dumnezeu e la lucru, pregateste totul si nimic nu’i poate scapa de sub control. Ai un Dumnezeu Drept, Intelept, Bun, si plin plin de Dragoste!

“Cand frica bate la usa, credinta ta va raspunde, si iata, ca nu va fi nimeni acolo!”

Nu ca fericirea ar fi o problema

Ti s’a intamplat vreodata sa’ti fie teama de cat de fericit esti? Parca ceva nu e bine. Nu ca fericirea ar fi o problema ci sentimentul care vine si presimti ca ceva are sa se intample. E prea ciudat sa fie atata pace deodata. Si banuiesti bine, caci nici macar nu termini sa te miri, ca problemele ies la iveala, aducand cu ele o durere profunda si lacrimi multe. Vezi cum visul care prindea viata se destrama prea repede. Un nod in stomac, o durere de cap insuportabila si multe, multe intrebari. Ti se pare nedrept si incepi sa dai tot filmul inapoi ca sa intelegi unde ai gresit, ce nu a fost in regula. Te uiti haotic in jur si cauti o portita, o mica portita de scapare. Si toate par inchise cu zavoare grele. Nu intelegi nimic, cauti un raspuns, doresti o magaiere, alinare si iubire. Simti spinii cum te inteapa din toate partile si nu poti face niciun pas inainte ori inapoi. Sa intri in pamant nu e o solutie, dar ridici ochii spre cer de unde iti vine ajutorul. Doar Dumnezeu te poate ajuta, doar El iti poate da cheia pentru portita de scapare, numai El iti poate lega ranile si iti poate mangaia sufletul cu iubire.

Increde’te in Domnul din toata inima ta, caci ce ti’ar putea face omul? O clipa rabda incercarea si crede in ajutorul Sau. El mi’a promis ca nu ma va lasa, El ti’a promis si tie. Cand toate portitele sunt inchise, Dumnezeu iti va trimite cheia de scapare. Priveste mereu in sus si vei putea vedea ochii Domnului blanzi cum te privesc, si mana cum iti intinde pentru salvare.

Relatia la distanta…povara sau binecuvantare?

Astazi vreau sa scriu in articolul meu, despre relatiile dintre un baiat si o fata. Nu sunt experta, nici nu am ajuns sa pot spune ca am experienta in acest domeniu. Am crescut vazand in stanga si in dreapta tot felul de intamplari frumoase sau mai putin placute. Am privit la oamenii care spun ca sunt indragostiti si am vazut lucrul acesta in ochii lor, in faptele lor. Dar ce spuneti despre relatiile la distanta? Majoritatea sunt contra, dar v’ati gandit vreodata ca o relatie la distanta poate fi o mare binecuvantare? Nu este usor sa te vezi cu persoana iubita o data pe luna, cateva ore. Pur si simplu nu iti ajunge timpul sa’i spui tot ce ai vrea si nici sa va cunoasteti mai bine, timpul fiind cel mai mare dusman. Aici va vorbesc din propria experienta si sustin ca o relatie la distanta este o mare binecuvantare. Da, mi’as dori si eu sa am persoana iubita mai aproape, sa ne vedem zi de zi, sa iesim impreuna, sa facem diferite activitati impreuna cu prietenii nostri. M’am rugat mult pentru el si atunci cand am acceptat prietenia lui, am ales sa’I cer parerea lui Dumnezeu si sa’l implic pe El in tot ceea ce tine de relatia noastra. Recunosc in primul rand ca Dumnezeu mi’a dat ceva mai bun decat m’am rugat eu inainte sa’l cunosc pe baiatul care acum mi’e prieten. Pur si simplu el este darul meu de la Dumnezeu! Impreuna am intampinat greutati, am trecut prin fel si fel de incercari, distanta a fost inamicul nostru de multe ori si nu’l puteam intelege pe Dumnezeu de ce tocmai noi trebuie sa fim atat de departe unul de altul, de ce nu avem privilegiul ca si ceilalti indragostiti sa petrecem mai mult timp impreuna. Intr’o lume atat de pacatoasa ca aceasta, in care tinerii au un comportament tot mai imoral, nu le mai este rusine nici macar de parinti sau de ceilalti, pacatul sexualitatii s’a raspandit cu o viteza uimitoare. Daca nu ai intretinut relatii sexuale inainte de a te casatori esti considerat un MARE RATAT! Pentru ei, bucuria vietii este sa ajungi sa intretii relatii sexuale cu un numar cat mai mare de persoane, asta iti da experienta, dupa parerea lor. Sfintenie? Curatie? Nu mai exista de mult in mintea lor, in inima lor. Pacatul a ajuns a fi ceva normal, ceva obisnuit chiar sa nu mai fie numit pacat. Ne miram de ce tot mai multi tineri ajung distrusi, se refugiaza in tot felul de lucruri, ajung sa’si complice viata si sa faca din aceasta un mare iad. Se casatoresc si sunt nefericiti, divorteaza, copii ajung prin case de plasament, pe strada, cei mai nefericiti. Dumnezeu iubeste sfintenia, curatia, inimile curate si copii care fac Voia Lui. Nu’i de joaca cu ispitele acestea ale sexualitatii, sunt cele mai tentante si te fac sa incalci toate barierele.

Imi doresc o familie binecuvantata, de care sa ma bucur si stiu ca pentru asta trebuie sa ma pastrez curata! Sa fac in toate Voia lui Dumnezeu si sa ma alipesc tot mai mult de El. Sa caut sa’I fiu placuta! Relatia la distanta este o binecuvantare tocmai de aceea, pentru ca ispitele sexualitatii nu sunt atat de puternice, iar dragostea devine mai puternica cu distanta, cu timpul, cu incercarile prin care treci. Daca doua persoane reusesc sa comunice de la distanta, sa aiba incredere unul in altul, sa fie sinceri, cu atat mai usor le va fi cand vor fi impreuna si vor putea pasi pe drumul casatoriei cu o temelie solida.

Tu ce crezi despre relatia la distanta?

Urasc pacatul, urasc sa’l vad in jurul meu, urasc sa’l traiesc!

Negresit, viata alaturi de Dumnezeu este cea mai frumoasa! IL iubesc mai mult pe Dumnezeu, mai mult ca niciodata. Da, sunt mai incercata fiind alaturi de El, dar niciodata nu ma lasa la greu, mereu imi vine in ajutor si simt binecuvantarea Sa in viata mea. Pentru toate este un timp pe care El l’a hotarat inca mai dinainte de orice. Urasc pacatul, urasc sa’l vad in jurul meu, urasc sa’l traiesc. Trist este sa’i vezi pe multi complacandu’se ducand o astfel de viata, o viata pacatoasa. Dumnezeu daca ma incearca, este deoarece ma iubeste si vrea ca intr’o zi sa fiu langa El sus in cer, doreste sa’mi ofere viata vesnica, dragostea nemarginita.

Sunt binecuvantata pentru ca sunt copila Lui, pentru ca iL cunosc si traiesc pentru El. Stiu cu siguranta ca Dumnezeu are pregatite multe binecuvantari pentru mine, imi cunoaste nevoile, dorintele si singura nu ma va lasa nicio clipa. O viata curata, traita asa cum iI place lui Dumnezeu este prea frumoasa, si’mi dau seama ca nu este prea greu daca urasti pacatul. Caderea vine din partea celui rau care doar se lupta sa ne pierdem noi nadejdea in Tatal nostru si astfel sa cadem in groapa disperarii, in mocirla depresiei.

Sa fii inconjurat de oameni care nu’L urmeaza deloc pe Dumnezeu si care traiesc dupa placerile acestei lumi, vorbesc murdar si se poarta necuviincios este greu, si lupta este imens de mare. Insa tot ce’mi doresc, este sa traiesc cum iI place lui Dumnezeu si sa fiu inconjurata de copii Lui, sa’l laud, sa’L slavesc!

Deseori in viata este greu, dar traind alaturi de Dumnezeu  greul devine mai frumos!

Eu stiu unde poti gasi adevarata fericire!

Fac parte din generatia de tineri ai acestui secol. O generatie condamnata la distrugere, aratata si criticata de toti. Au ajuns la o limita din cauza disperarii, din cauza publicitatii din ziua de azi, din cauza pacatului. Isi murdaresc zi de zi hainele ce’au fost candva albe, isi pangaresc trupul, care este Templul Sfant al lui Dumnezeu, nu stiu ce’i bine, ce’i rau. Alearga haotici prin lume si gusta din fiecare prajiturica frumos ornata, apetisanta dar inveninata cu pacat. Barurile, discotecile sunt locurile unde tinerii nostri cauta fericirea. Acolo muzica este la maxim, iar dansul luminilor, gustul tare al bauturilor si esenta drogurilor le alunga tristetea, problemele de acasa, starea de singuratate, vinovatia de pacat… insa doar pentru cateva ore. Se arunca in valurile ispitelor ce’i poarta lin lin dar care ii izbeste de un zid puternic sfaramandu’i in mii de bucatele. Se trezesc dimineata mai daramati ca oricand, mai nefericiti, mai indurerati, mai goi ca niciodata. Nu cauta decat atentie, un suflet care sa’i iubeasca, sa’i inteleaga, sa’i accepte. Daca ii intrebi de ce fac lucrurile pe care le fac, iti vor spune ca asa fac toti, ca asa este lumea, ca sunt la moda.

Dumnezeu priveste in fiecare zi catre acesti tineri, si se intristeaza. Ei cauta iubirea adevarata, sincera, curata, desavarsita nestiind ca o pot gasi doar la Tatal din ceruri. Acesti tineri au nevoie de Dumnezeu, au nevoie sa le fie dat jos, voalul acela negru care le ascunde adevarul din fata ochilor si care’i tine sclavi in lumea aceasta pacatoasa.

Intreaba’i daca sunt fericiti, daca au gasit adevarata fericire. Iti vor raspunde ca nu. Spune’le ca tu stii unde o pot gasi, ca nu este prea departe de ei. Invita’i la intalnire cu Domnul Isus. Poate te vor refuza la inceput, dar convinge’i, spune’le ca nu vor pierde nimic mai mult decat au pierdut deja. Trebuie doar sa vina intr’o duminica la biserica acolo unde ii asteapta ADEVARATA FERICIRE…acolo, unde ii asteapta Dumnezeu.

 

La ce te gandesti?

La ce te gandesti acum? La ce te gandesti zi de zi? La ce te gandesti noaptea inainte sa adormi? Probabil sunt multe gandurile tale, dar care sunt cele mai frecvente? Cele care iti tin mintea mai tot timpul ocupata? Daca oamenii ti’ar cunoaste gandurile, ti’ar fi rusine? Asa’i ca de multe ori ti se face pielea de gaina atunci cand cineva, fara sa’si dea seama iti ghiceste gandurile? Ma refer la cele inocente, la cele mai banale. Dar daca ti’ar ghici gandurile murdare? Nu’i asa ca te’ai ascunde in casa sau ai incerca sa fugi cat de tare poti de acea persoana numai sa nu dai din nou ochii cu ea/el? La ce te gandesti cand mergi pe strada si vezi o fata imbracata mai decoltata? La ce te gandesti atunci cand dai un raspuns folosind un limbaj pe care un copil aL lui Dumnezeu nu ar trebui sa’l aiba? La ce te gandesti atunci cand cineva din adunare te mustra pentru felul in care te imbraci sau in care te porti? La ce’ti fuge mintea atunci cand nu prea ai chef sa citesti Biblia? Spune’mi, cand Dumnezeu iti vorbeste si te cheama la partasie cu El, care sunt gandurile care te indeamna sa’i alungi chemarea?

Dragul meu cititor, daca in viata ta sunt lucruri care iti hranesc gandurile murdare, te rog, leapada’le de la tine. Oamenii poate nu’ti cunosc gandurile, dar iti cunosc faptele. Faptele noastre sunt determinate de gandurile noastre. Nu te poti ascunde la infinit, pentru ca fara sa vrei, iti vei da arama pe fata. Fa legamant cu ochii tai, asa cum a facut Iov. Fa legamant cu urechile tale. Fa legamant cu toate madularele tale. Daca nu te cunosc oamenii, te cunoaste Dumnezeu. Nimic nu este ascuns de fata Sa nici chiar daca ai fugi la intuneric, in pustie, sub pamant sau oriunde altundeva. Cauta sa te sfintesti, sa fii curat si nu cocheta cu ispitele. Nu esti indeajuns de puternic sa o biruiesti atat timp cat te joci cu ele. Nu uita ca numai Dumnezeu te poate ajuta sa biruiesti ispitele, insa important este ca tu sa nu le dai curs liber si sa cauti sa te gandesti la lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu!

Dumnezeu stie si ce gandesti acum si in oricare alt moment!

Cand esti incercat, continua sa te increzi in El!

Ai nevoie de pace? De echilibru? Ai nevoie de ocrotire? De cineva sa’ti stearga lacrimile, sa te imbratiseze strans. Deschide’ti bratele, inchide’ti ochii si lasa’te alinat. Stiu ca in momentele de incercare, ti’e atat de greu sa crezi ca Dumnezeu chiar te mai asculta. Parca daca rezolvarea nu vine imediat dupa rugaciunea rostita, Dumnezeu nu ne’ar asculta deloc. Iti amintesti cand L’ai rugat sa’ti dea experiente cu El? Cand spuneai ca vrei sa cresti mai mult in credinta? Sa fii mai bun? Sa iubesti orisicand? Ei bine Dumnezeu ti’a indeplinit toate aceste rugaciuni, insa drept dovada ca a noastra credinta este slaba ne simtim nedreptatiti, prea greu incercati, uitati, nesimnificativi in ochii lui Dumnezeu. Stop! Alunga aceste ganduri. Nu simti lacrimile fierbinti cum curg? Nu simti intristarea in sufletul tau? O intristare care parca nu’ti apartine? L’ai lasat sa intre in inima ta si acum spui ca nu e cu tine? Sta Singur in inima ta si plange, tu ai renuntat, ai plecat si ai lasat usa deschisa. E prea rece acolo simti asta. El insa nu pleaca, te asteapta, asa cum tatal fiului risipitor il astepta in prag, acasa. Te asteapta in tacere cu lacrimi in ochi. Il doare necredinta ta, se intristeaza sa vada cum te clatini lovit de primul val insa te iubeste prea mult ca sa renunte El la tine. Dragul meu, ceea ce trebuie sa faci, e doar sa CREZI in Dumnezeu, El nu te va lasa niciodata singur. Vrea te invete sa stai in picioare, sa fii un stalp tare in furtuni si prin tine sa’si poata face desavarsita lucrarea! Dumnezeu te iubeste prea mult!

Rugaciunea ta, are putere!

Doresc sa incep prin a’ti adresa o intrebare. Te rogi pentru cineva? Daca da, spune’mi, cum te simti? Asa’i ca minunat? Mai ales cand vezi ca Dumnezeu raspunde si te intareste si pe tine prin acea persoana pentru care mijlocesti. Uite, un verset din Iacov capitolul 5 spune asa: ” Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.”

Rugaciunea ta, rugaciunea mea pentru un frate sau o sora, are putere. Daca staruim sinceri inaintea lui Dumnezeu, rugaciunea noastra va primi raspuns. Hai sa’ti spun o experienta din viata mea. Nu cu mult timp in urma ma simteam atat de descurajata, atat de cazuta, aveam sentimentul ca o iau razna si ma simteam pustiit de singura. Ma rugam la Dumnezeu, si parca nimic. Ma gandeam, oare chiar nimeni nu isi mai aminteste de mine? De ce rugaciunea mea nu are putere? De ce nu primesc raspuns? Am primit un mesaj…era liderul de la tineret. M’a intrebat cum imi mai merge la facultate, cum mai sunt, si daca vreau ca tinerii sa se roage pentru un motiv special. Nu pot explica in cuvinte cat de mult m’a incurajat si cat m’a ridicat acea dorinta a lor. In acea duminica s’au rugat pentru mine, si am simtit puterea rugaciunii lor. Simt puterea rugaciunii celei mai iubite persoane din viata mea atunci cand mijloceste pentru mine. Ma inalta, imi mai da noi puteri, ma ridic si pasesc increzatoare pe drum. Ti s’a intamplat vreodata sa fii trist, si sa te rogi pentru cineva, iar Dumnezeu sa raspunda, sa vezi Mana Lui cum lucreaza frumos in viata acelei persoane? Asa’i ca te ridica? Asa’i ca iti intareste credinta?

Stii, pe mine una, ma intareste persoana care’mi spune ca se roaga pentru mine, sau ca se va ruga pentru problema mea. Multi poate cred ca e mai bine sa se roage in ascuns, fara ca persoana in cauza sa stie, dar eu cred puternic, si ca prin marturisirea faptei tale, persoana se va simti mult mai bine, va simti ca cineva ii este alaturi.

M’am rugat pentru cea mai iubita persoana din viata mea…zi de zi de cand am cunoscut’o, si nu incetez nici o clipa sa ma rog pentru el. Vrei sa stii ce s’a intamplat? Dumnezeu a transformat’o intr’o faptura noua, mult mai frumoasa, cu dorinte arzatoare dupa cer, inima lui arde de dragoste pentru Dumnezeu. Stiu ca nu m’am rugat doar eu…s’au rugat multi…si Dumnezeu ne’a ascultat, iar acum, el, este o marturie,  si un raspuns al lui Dumnezeu, ca rugaciunea mea are putere!

Si rugaciunea ta are putere, trebuie doar sa’i dai viata, adica sa o rostesti cu toata inima ta si sa fii sincer/a!

Zambeste copilas dragut!

Ea, o copila cu parul scurt castan deschis, cu ochii mari caprui se uita atenta in ochii mei. Imi zambea cu buzele dar si cu ochii. Era atat de fericita cand ma privea si puteam simti din partea ei o dragoste imensa, pura, sincera, devotata. Nu cred ca am simtit vreodata iubirea asa cum o simteam privind’o pe ea. Emana bucurie, siguranta si pace launtrica. Ma iubea cel mai mult pe mine, stiam lucrul acesta si eram sigura pentru ca ochii ei mari si zambetul ei luminos imi spuneau totul. Stia atat de bine de ce aveam nevoie, ca a venit si m’a imbratisat puternic cu cele doua manute firave si catifelate. Nu stiu cine era, nu stiu cum o chema, dar imi amintea tare de cineva drag, o simteam tare familiara. A disparut de indata ce m’am trezit din somn…a fost doar un vis. Daca inchid ochii, o vad atat de clara, zambetul ei…ochii ei…cata sinceritate, cata iubire poate exista in inima unui copil.

Azi e ziua internationala a copiilor. Desi am aproape 21 de ani, copilul din mine tot se bucura de aceasta zi. E minunat sa fii copil! As fi tare fericita sa retraiesc iar si iar varsta copilariei, ma gandesc ca e cea mai binecuvantata perioada a vietii. Inocent, un suflet curat, puritate, blandete, dragoste si bunatate sunt cele mai frumoase virtuti ale unui copil si unicele din viata lui. Plange cu tine daca te vede plangand, se bucura impreuna cu tine cand esti fericit si un zambet, o imbratisare puternica a unor manute firave, o sarutare stie ca sunt unicele medicamente de care ai nevoie si pe care ti le daruieste din toata inima!

Matei 19:14 Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.”

La multi ani copilasilor!

Abandonez lupta, ma declar invins!

“Abandonez lupta, ma declar invins!”, oftezi adanc si tragi aer in piept ca si cum ar fi ultima oara cand ai putea s’o faci, apoi te ascunzi intr’un colt crezand ca nimeni nu te poate vedea. A fost simplu nu’i asa? Simplu sa renunti! Tu cu siguranta ai sa’mi zici “Nici nu stii ce spui, tu nu ai luptat niciodata ca sa stii cat e de greu! Tu nu te confrunti cu greutatile mele, am ajuns la capat!” Oare? Chiar crezi ca nu stiu ce inseamna sa nu mai poti? Chiar crezi ca nu am dorit si eu sa abandonez totul si sa fug departe, sa ma ascund la capatul lumii sperand ca suferinta si durerea imi vor pierde urma. Si am facut’o! Am abandonat totul dar numai pentru o clipa pentru ca Cineva mi’a soptit ca inca nu’i gata lupta mea! Si’am mai primit putere.

Imi amintesc la inceput, cand eram plina de credinta si speranta, cand ma simteam atat de puternica crezand totodata ca eu voi fi cea care va reusi ceea ce altii mai mari nu au reusit niciodata. Simteam ca am in maini, in inima si in suflet cele mai puternici arme ca sa pot duce pana la capat lupta. Si ce crezi? Am ramas fara arme, fara speranta, fara nimic, totul am pierdut ca si tine acum. Pot intelege cum te simti, dar tocmai pentru ca acum mi’am recuperat cateva arme, si am primit dovada ca nu sunt lasata singura nici chiar la capatul puterilor, acum pot sa’ti spun sigura pe mine, ca nici tu nu poti renunta! RIDICA’TE! Mai ai cateva arme, ti’au mai ramas, controleaza bine, si’ai sa vezi!

Vreau sa’ti zic un lucru…chiar daca renunti si abandonezi lupta, ea niciodata nu te va abandona pe tine. Poti fugi de probleme, de greutati, dar asta nu inseamna ca si ele  vor fugi de tine. Te vor urmari peste tot si vor fi mai mari si mai puternice ca niciodata. Dar stii ce nu te va parasi niciodata? Prezenta lui Dumnezeu! Chiar daca nu’L vei simti, El oricum va fi langa tine!

Stiu ca in clipele acestea nu’L simti, si ai sentimentul ca esti mai pustiu ca niciodata, dar te rog, crede’ma, El e langa tine. Este doar sufletul tau, epuizat de’atata durere care nu’ti permite sa mai simti altceva decat durere.

Aduna’ti ultimele forte, ridica’ti privirea in sus, lupta cu ultimele puteri si nu declara invingere, pentru ca cel rau atat asteapta, ca tu sa renunti doar ca sa’i fie lui mai usor sa te distruga. Acum, sterge’ti lacrimile, aminteste’ti inceputul, cum erai plin de determinare si putere!

Singurii invinsi sunt cei care nu mai vor sa incerce.

In asteptarea implinirii unui vis!

Ma gandesc ca fiecare din noi are vise. Unii au un vis altii mai multe, unii au vise mici alti au vise mari, unii au vise vechi de ani si ani dar sunt si cei cu vise care se nasc clipa de clipa. Ceea ce mi se pare frumos, este ca fiecare are un vis, un vis mai maret si mai puternic decat toate celelalte vise, si fiecare din noi asteapta cu nerabdare ca in orice clipa acesta sa se implineasca.

Daca m’ati pune sa va explic ce inseamna “un vis”, v’as spune ca e acea dorinta puternica care se naste in inima fiecaruia, un ceva care credem noi, ne’ar implini, ne’ar face mai fericiti. Un vis implinit e sensul vietii noastre pe acest pamant, te schimba, iti da putere si vointa de a lupta in continuare si a merge increzator pe cale. Un vis, este acea speranta care te face sa mai tragi nadejde ca intr’o zi, toate vor prinde o noua culoare, un nou sens.

Dragii mei, sa nu aveti vise mici caci ele nu va vor aduce fericire si nici satisfactie in viata. Sa aveti vise marete si crede’ti in ele chiar daca trec anii si ele inca nu se implinesc. Toate visele au timpul lor de implinire si voi nu trebuie sa renuntati niciodata la ele chiar daca cineva v’ar descuraja spunand ca sunt prea indraznete!

“Binecuvantati sunt cei ce viseaza vise si sunt dispusi sa plateasca pretul traducerii lor in realitate.” Si nu uita ca, doar incredintandu’I lui Dumnezeu visul tau, acesta se va implini intr’o zi!

Greselile si placerile costa!

De cele mai multe ori suntem pusi in fata unor situatii in care ne este foarte greu sa alegem. Unii aleg fara sa mai stea pe ganduri, altii analizeaza si intorc problema pe toate fetele, iar cei mai multi aleg varianta cea mai stralucitoare, negandind ca poate nu’i cea mai potrivita si buna pentru ei. Insa dupa cum stim alegem ceea ce pare frumos si promitator, ce incanta ochii si inima.

M’am gandit sa scriu despre greseli si placeri pentru ca fac parte din viata fiecarei persoane. Da, cu totii gresim, cu toti avem placeri si tindem sa ni le satisfacem. Efectul? Beh, la inceput suntem multumiti, nu realizam ca vor urma si consecintele grave sau mai putin. Depinde! De cele mai multe ori depinde in viata! De ce anume? De noi! Am fost inzestrati cu intelepciune, pricepere, sentimente, emotii, cu o inima care bate si o minte care sa gandeasca, sa analizeze si sa faca alegeri corecte si drepte! Mai bine spus, ne este pus in fata binele si raul. Ce alegem, depinde intru totul numai de noi.

Ma gandesc, de ce Dumnezeu ne lasa sa alegem ce vrem? Pentru ca ne iubeste, si datorita dragostei si bunatatii Lui, ne’a dat libertatea de’a alege si ne lasa chiar sa facem si alegeri gresite. Greselile noastre iL ranesc pe Domnul, dar ingaduie aceasta ca sa ne arate ca placerile costa. Bani? Nu nu. Ceva mai mult, lacrimi, tristete, durere, uneori chiar si disperare. Dumnezeu, desi ne’a spus de atatea ori ca orice greseala doare, noi totusi continuam sa cadem in greseala. Un moment de placere costa, pentru ca nimic nu’i pe gratis, insa, totul poate fi platit! “Cu bani?” poate te intrebi, “Ori cumva cu vreun canon bisericesc?”. Nu nu, nicidecum! Dragostea lui Dumnezeu a achitat deja totul. “Si atunci de ce mai varsam lacrimi?” ai sa ma intrebi iarasi. Desi pacatul se transforma in ceva frumos ca sa’ti incante ochiul astfel atragandu’te mai spre el, intr’un sfarsit iti da lovitura finala care te trezeste la realitate si abia atunci realizezi cat de nefericit esti. Dar pentru toate acestea trebuie sa simtim durerea, care ne face inima mai buna.

Plecam prea des de langa Dumnezeu, crezand ca vom gasi altfel de bucurii, altfel de placeri, si intradevar le gasim, pe cele care se spulbera de indata ce le’atingi, ca un balon de sapun. Ramanem uimiti sa vedem cum totul n’a fost nimic altceva decat o strategie pentru a cadea in capcana celui rau.

Cat de BUN este Domnul care se indura iarasi si iarasi de noi, ne primeste inapoi langa El si ne umple cu intreaga Lui dragoste.

Dumnezeu ne sopteste in placerile noastre, ne vorbeste in constiinta, dar striga in dureri! Durerea este megafonul cu care trezeste o lume surda.

Pretul…

Dumnezeul meu de sus,

A trimes, pe Insusi fiul Sau Isus

Ca sa fie osandit, de lume batjocorit,

Sa plateasca al meu si’al tau pacat.

El, cu crucea a platit, dar n’a fost in zadar

Ca astazi tu si eu sa traim prin al Sau har.

Ohh omule… daca ai intelege ce pret scump a fost platit

Nu ai sta in nepasare, ci ai pune Biblia in aplicare.

De ce stai nepasator, asculti, intelegi, dar….nu primesti?

Oare nu te intereseaza locurile ceresti?

Nu doresti lupta pamanteasca sa o biruiesti?

Deschide’ti inima si intelege ca biruinta vine doar prin lege.

Te intrebi, de ce sunt atatea suferinti,

Incercari amare, parca fara de scapare…

Asculta vocea Duhului din tine

Ce te-ndeamna, sa faci bine…

Cu constiinta curata si cu viata nepatata

Ai grija cum traiesti, sa nu pacatuiesti.

Pe Domnul, nu’L intrista, El face parte din viata ta.

Crestine, nu’L chema numai cand nu ti’e bine,

Nu fi ca noua din cei zece leprosi

Care doar unul s’a intors,

S’a aruncat cu fata la pamant

La picioarele lui Isus, si i’a multumit nespus.

 

Scris de: Dorin Popa

Nu ratati binecuvantarile unei familii frumoase!

Dragii mei tineri, astazi va scriu voua. Am pe inima sa va impartasesc un gand, care sper mult sa va ajute si sa va faca sa meditati indelung.

Mai intai de toate vreau sa va pun o intrebare. Sunteti placuti lui Dumnezeu prin purtarea voastra? Va rog, raspundeti’va sincer voua si mai ales dati’I un raspuns lui Dumnezeu.

Poate credeti ca sunteti tineri inca si aveti o viata inainte sa va indreptati greselile si sa fiti iertati. Asa este! Dar v’ati gandit ca aceste greseli din tinerete vor avea un impact major in viata de familie? Stiu ca pacatul nu doare inca, dar durerea lui se va accentua in timp. E ca un eccou, pe care il auzi indelung. Tinerii mei dragi, modul vostru de a va comporta si a trai, va face sa fiti fericiti? Vreau sa va amintesc un verset din biblie care ne spune noua, tinerilor: ” Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.”(Eclesiastul 11:9)

Dumnezeu ne lasa sa facem ceea ce ne doreste inima, dar ne avertizeaza ca intr’o zi, vom da socoteala si va trebui sa ne pedepseasca in Bunatatea Lui. Dragii mei, va rog, sa traim frumos pentru Domnul, sa traim o tinerete curata, ca mai tarziu El sa ne rasplateasca cu multe binecuvantari in viata de familie.

Nu va pierdeti binecuvantarile pentru o placere de moment! Fiti sfinti caci Dumnezeu ne vrea sfinti pentru El!

Stiu ca e putin…dar e tot ce am.

Poate ceea ce ti’am oferit nu a fost indeajuns, dar…e tot ce am. O inima mica, poate nu frumoasa din punct de vedere estetic. Ai dreptate, stiu ca e zgariata, plina de rani si lipsesc pe alocuri mici bucatele, dar am daruit’o candva unor persoane, si dupa cum vezi nu au avut grija de ea…de atatea ori am gasit’o aruncata cu nepasare prin cele mai colturoase locuri. M’am aplecat, am ridicat’o si’am incercat  de fiecare data sa o ingrijesc, si am promis de atatea ori ca e pentru ultima data cand am dat’o. Insa stii ce? Nu m’am tinut de promisiune…mereu am intalnit persoane care pareau ca o merita…dar de fiecare data au mintit. Toti pretindeau ca sunt doctori si daca le’o voi incredinta, o vor vindeca si mi’o vor reda asa cum era la inceput. Au mutilat’o! Aproape ca nu mai batea ultima oara cand am ridicat’o de jos. M’am speriat atat de tare ca am luat’o si am jurat ca, cu adevarat asta a fost ultima oara. O voi ingriji eu, cu lacrimi si iubire. Nu va mai fi nicicand o inima frumoasa estetic, dar o voi umple cu atat de multa iubire, incat va fi cea mai stralucitoare dintre inimi. Ea nu va avea  nevoie de nimeni altcineva, eu voi fi indeajuns! Va fi greu la inceput, dar cu timpul ranile se vor vindeca, iar cicatricile ce vor ramane, vor fi dovada unei inimi care a iubit candva atat de mult, incat nu i’a pasat de ceea ce i’au facut altii. A cautat mereu sa daruiasca dragoste…dar intrun final a ajuns ea fara dragoste si plina de rani…zacand aproape moarta langa un sant, la o margine de drum uitata de toti.

Dragul meu, nu incredinta inima ta orisicui. Ai grija, e tot ce ai mai de pret! Multi sunt atat de nepasatori si se plictisesc atat de repede… Pretuieste’o, iubeste’o tu, umple’o cu multa iubire si fii bland cu ea!

Unicul care iti este aproape la greu…DUMNEZEU!

Cand treci prin momente grele, tensionate si simti ca nu mai poti, atunci realizezi multe adevaruri care poate pana in clipa aceea nu le’ai vazut niciodata! Iti dai seama cine iti este prieten cu adevarat si cine nu, cine te iubeste nespus de mult si cine te iubeste in felul sau ciudat, cine infaptuieste la greu ceea ce spune atunci cand totul este roz si frumos. Ei bine, majoritatea oamenilor iti sunt aproape numai cand e veselie si voie buna. Cand apar incercari destul de grele in viata ta, majoritatea se fac nevazuti si nu gasesti un umar pe care sa plangi, si doua brate in care sa te arunci sa te poti refugia. De cele mai multe ori ai parte de multe cuvinte cum ar fi “Imi pare rau!”, “Te inteleg!”, “Va fi totul bine, ai sa vezi!” care nu te incalzesc si nu’ti schimba cu nimic starea. Cum poti tu intelege prin ce trec, cand nu stii de ce anume am nevoie cu adevarat in acel moment? Spunem astfel de vorbe nu ca sa’l confortam pe cel in suferinta ci mai degraba sa scapm de el, caci prea se plange. Sa nu spunem niciodata nimic daca stim ca la greu nu vom putea demonstra ceea ce am spus intr’un moment de bucurie. Sa fim cinstiti, sa ramanem ceea ce suntem cu adevarat nu sa ne prefacem mai buni, mai altfel decat suntem.

Dezamagire am primit, o dezamagire crunta! Si’am realizat ca oamenii pleaca cand ai cel mai tare nevoie de ei si vin pe neasteptate atunci cand este veselie. Cand ei se afla intr’o situatie grea, trebuie sa le fii aproape si o faci cu drag, pentru ca tu stii ce inseamna durerea, stii cum trebuie sa o alini. Nu costa bani si nici timp. Iti trebuiesc doar doua brate cu care sa cuprinzi acel suflet indurerat, si sa’i stergi lancrimile. Sa’l strangi mai tare in brate atunci cand plange cu amar si durerea devine din ce in ce mai mare. Sa plangi cu el si sa’i asculti suferinta in tacere!

In astfel de momente, realizezi ca doar Unul singur iti este cu adevarat Mangaietor…Dumnezeu Tatal! Si cum sa nu doresti sa’L cunosti mai mult si sa stai langa El, cand e singurul drept, sincer si neschimbator. Este alaturi de tine in orice clipa, fie ca iti merge bine, fie ca esti cazut si in suferinta.

Iertarea se castiga prin sincera pocainta!

“Iarta’ma!” Aud des acest cuvant de pe buzele oamenilor… dar nicio schimbare. Ori de cate ori ei gresesc, isi dau seama de greseala, de suferinta si ranile pe care le lasa in inima celor dragi si isi cer iertare. Dar schimbarea? Ma intreb, dupa acel “IARTA-MA!” ar trebui sa urmeze o schimbare, dar cum? cand? Greseala se repeta, urmeaza scuzele de rigoare, dar niciun semn ca s’ar produce o mica schimbare. Schimbarea nu vine, dar durerea ramane si se intensifica mai tare chiar si la auzul repetat al acelui cuvant “Iarta’ma!” care incet incet isi pierde din valoare, isi pierde credibilitatea.

Cum poti merge la acel om caruia i’ai gresit in nerepetate randuri si sa’ti ceri iertare? Stii ce ai lasat in urma? Rani adanci si o speranta mare…dar care incetul cu incetul se stinge. E drept ca trebuie sa fim buni si iertatori unii cu altii, caci si Tatal nostru ne iarta pe noi si e de datoria noastra sa iertam si noi, doar ca nu trebuie sa profitam de lucrul acesta si sa impunem oamenilor sa ne ierte, noi gresind aproape intentionat.

Iertarea se castiga prin sincera pocainta si prin straduinta adevarata de a schimba atitudinea gresita din viata noastra. Daca sincer doresti sa fii iertat, atunci schimba’te, repara greseala si leaga ranile pe care le’ai provocat!

Poti invinge pacatul!

Astepti cu groaza noaptea…stii ca odata ce vine, sufletul iti este apasat greu, constiinta incarcata si lupte ingrozitoare se dau in tine. O lupta crancena, lacrimi amare varsate, sentimentul de vinovatie striga in mintea ta si nu mai simti prezenta lui Dumnezeu in tine. Dimineata te surprinde cu niste cearcane mari, obosit fizic dar mai ales sufleteste, cu o durere groaznica in suflet. Nu mai gasesti curajul sa privesti spre cer, sa strigi cu inima plina de bucurie “Doamne te iubesc, multumesc ca pana astazi ai fost cu mine!”. IL simti atat de departe, nu’i mai auzi vocea blanda cum iti sopteste “Copilul meu si astazi voi fi cu tine!”. Iti este atat de dor de acele clipe petrecute impreuna cu Dumnezeu, dar pacatul din viata ta te indeparteaza tot mai mult de fata Sa. Plangi si spui “Cum sa privesc spre Tine, cum sa’ti mai spus si astazi ca ma voi lepada de pacat, promitandu’ti ca s’a terminat, ca m’am scarbit si doresc eliberare, cand eu noaptea pacatuiesc in ascund de ochii oamenilor. Tu vezi si in ascuns ce fac, dar continui sa pacatuiesc. Vreau o eliberare deplina…nu mai vreau sa fiu robit. Doamne de fiecare data iti este mila de mine si ma ierti insa ma intreb pana cand? E atat de mare dragostea Ta!”. Daca dimineata te caiesti si ti’e mai usor sa lupti caci incerci din rasputeri sa acoperi acea voce care te ademeneste la pacat, noaptea nu o mai poti face…in linistea serii ea iti rasuna tot mai tare in urechi si pune stapanire pe trupul tau, putin cate putin te lasi purtat de ea, si’apoi dupa ce te elibereaza putin, realizezi ca iar ai cazut. Pacatuiesti in fiecare noapte, si’apoi te caiesti in fiecare dimineata. Te simti murdar, te simti neom si parasit.

Dragul meu, vreau sa te incurajez, sa’ti spun cu certitudine ca Dumnezeu doreste sa te ajute, sa te elibereze din lantul robiei. Crezi lucrul acesta? Tu trebuie sa’ti faci partea, sa elimini sursa de unde provine pacatul in viata ta, si noaptea ori de cate ori auzi acea voce sa nu’i dai ascultare ci imediat sa’ti pleci genunchii si sa’I spui lui Dumnezeu, sa’L rogi sa te ajute. El stie prea bine durerea si framantarile tale, luptele care se dau inlauntrul tau, dar asteapta aprobarea din partea de’a fi eliberat.

Accepta’I ajutorul acum si pune’te pe genunghi in rugaciune cand acea voce inselatoare rasuna in mintea ta.

Dumnezeu nu doreste sa versi lacrimi pentru cineva care nu te merita

“I’am dat inima mea, i’am dat anii mei cei mai frumosi, i’am dat tot ce aveam mai de pret, cu gandul ca incredintez o comoara cuiva care va sti sa o pretuiasca. Dar ce’a facut el? Nici mai mult nici mai putin…a aruncat’o la gunoi si si’a vazut in continuare de drum linistit.” Asa auzi zi de zi fete plangandu’si in pumni, goale pe dinauntru si cu visele naruite. “Dar eu il iubesc si continui sa sper ca poate se va intoarce, poate va realiza ca am fost sincera si nu va mai gasi o alta ca si mine.” Atat de naive si atat de sincere. Cu adevarat ca acei baieti nu vor mai gasi fete ca si ele, fete care iubesc cu toata inima, devotate si in stare sa faca orice sacrificiu pentru cel iubit, si adevarat ca vor mai gasi astfel de naive carora sa le franga inima dupa ce le sunt incredintate ale lor comori, caci sunt destule.

El, un tip aratos, sigur pe sine, inteligent si plin de “vino’ncoa” lasa in urma lui vieti disperate, inimi frante, si sperante spulberate. Ca un adevarat gentelman, cu un zambet, o floare ori un compliment suceste mintile naivelor, purtandu’le cateva clipe in al noulea cer, si’apoi dispare in neant, lasandu’le pe ele sa revina cu picioarele pe pamant dar cu mii de rani adanci in suflet. Ei cred ca pot face rau fara sa plateasca, cred ca totul le este permis, sa se joace de’a iubirea si’apoi tot ei sa castige.

Draga mea, vreau sa’ti spun un lucru. Esti atat de frumoasa, esti atat de speciala, esti atat de minunata in ochii lui Dumnezeu, prea importanta pentru El. Are multe binecuvantari pregatite pentru tine, un ajutor potrivit care va sti sa te aprecieze la adevarata ta valoare. Crede’ma, Dumnezeu nu doreste ca tu sa versi lacrimi…doreste sa’ti aduca un zambet si sa fii fericita. Nu lasa pe nimeni sa te calce in picioare, sa iti sfasie inima si’apoi sa plece nepasator. Cauta’l pe acela in care vei putea vedea chipul lui Isus, caci ca si Isus, te va iubi neconditionat si nu va permite sa versi vreo lacrima din cauza lui. Pastreaza’ti hainele curate, inima, gandurile, privirile, si roaga’te mult pentru un ajutor cu adevarat potrivit. Vreau sa’ti zic, eu asa am facut si iti spun din toata inima, Dumnezeu mi’a ascultat ruga. Doreste sa fii placuta in ochii lui Dumnezeu, ca cel care’ti va fi partener sa fie placut inaintea Domnului, si vei vedea binecuvantarea Lui in viata voastra, in relatia sau casnicia voastra.

Draga mea, dorintele tale sa nu fie la nivelul acestei lumi. Doreste mai mult, pentru ca Dumnezeu doreste mai mult pentru tine. Sterge’ti ochii, nu plange pentru cineva care nu te merita. Ai rabdare si crede in promisiunile lui Dumnezeu.

Curat pentru Dumnezeu

De ce tot mai putini tineri traiesc curat pentru Dumnezeu? De ce multi isi parasesc bisericile si se pierd in lumea aceasta? Departe de familie, departe de Dumnezeu…si tot mai aproape de pacat.

Odata ce ai cazut in pacat, cel rau te leaga sa nu mai poti vedea lumina, te face sa fugi de fata lui Dumnezeu, care ne este Tata.

Tinerii, se confrunta cu diferite pacate…multi le sorteaza pe categorii…pacate mici si pacate mari, insa pacatul tot pacat este. Ceea ce doresc sa scot in evidenta nu este marimea pacatului ci gravitatea si greutatea lui asupra vietii noastre, asupra relatiei noastre cu Dumnezeu.

Suntem atacati unde suntem mai slabi, fie ca il consideram mic, fie mare, dar in fata lui Dumnezeu tot pacat ramane. Domnul insa este plin de dragoste si bunatate, mai avem inca deschise portile harului si in curand vor fi inchise, sa nu ne lasam amagiti de varsta zicand ,,am timp sa ma intorc, sunt tanar” crede-ma, si pe mine m-a asuprit.

Doar cel care a trecut prin ceea ce majoritatea tinerilor trec, ii poate intelege, ii poate iubi in continuare, ii poate incuraja si ii poate ridica din mocirla. Multi cad, se inneaca in pacat si cred ca scapare nu mai exista. Dar Satana cum poate sa ii castige pentru el? Pur si simplu descurajandu’i si facandu’i sa creada ca Dumnezeu nu’i poate ierta pentru pacatele lor. Ii face sa se simta vinovati si fara scapare, si mai rau multi ii condamna.

O tanarule, cel care citesti aceste randuri, nu te lasa amagit de cel rau, ridicate si lauda pe Domnul Dumnezeu, leapada legatura cu care cel rau se bucura de tine, cere’I ajutorul lui Isus, el si pentru tine a fost strapuns,  libertate tu sa ai, sa poti alege intre iad si rai.

Oricand iertat tu poti sa fii. Alege azi sa te rupi de lanturile ce te tin, alege astazi sa traiesti curat pentru Dumnezeu…zi de zi, ceas de ceas, clipa de clipa. Bucuria Mantuirii va fi prea mare si nu merita sa o pierzi din cauza unei voci ce te indruma pe carari straine pentru a simti o bucurie falsa de’o clipa.

Cele mai dese intalnite stratageme a celui rau sunt ,,descurajarea” ,,frustrarea” ,,confuzia” ,,esec ul moral” ,,eroare doctrina (ratacire pe planul invataturii)” . Luptati, luptati, lui Statan izbanda sa nu-i  dati, dar pe Domnul din inima sa-L laudati.

Daca ai sa intalnesti pe cineva cazut, nu te uita cu dispret la el, nu il condamna si tu, nu il face sa se afunde mai tare. Ridica’l in dragoste, accepta’l, iarta’l, asa cum si Hristos a facut si face cu tine. Pacatul tau si pacatul celui cazut, au aceeasi greutate, pentru ca pacatul tot pacat ramane in ochii lui Dumnezeu. Aminteste’ti mereu ca si tie cineva ti’a intins candva mana sa te ridice, asa ca si tu, la randul tau trebuie sa intinzi mana mai departe! Aminteste’ti dar, caci si tu, la fel ca cel de langa tine, esti un pacatos iertat de Isus.

Indrazeste sa ceri ajutor Domnului si negresit il vei fi salvat,El nu va lasa copilul Sau in robie, pentru ca are pret in ochii Sai, pretul a fost platit foarte scump. Nu sta jos….INDRAZNESTE!

Fii curajos, lupta caci Dumnezeu e langa tine…zambeste, noi iti suntem apropape.

Scris de: Dorin Popa si Soapta Inimii

Am pret in ochii lui Dumnezeu

Ne plangem zi de zi ca nimic nu ne merge bine, ca toti ne resping si ca suntem subestimati si parasiti. Luptam contra firii pamantesti, a poftei, a ispitelor. Cel rau ne pune la pamant, dar Domnul nostru Sfant ne ridica, ne alina, ne da dragoste divina. Luptele sunt multe, obstacolele sunt din ce in ce mai mari…dar Tatal nostru ne’a promis ca nu va fi ispita mai mare decat puterile noastre.

“O Tata, o Tata, cand va fi venirea Ta? uneori nu mai pot de nerabdare, ard de dor …Te astept, Te astept si in gand Tu imi soptesti ,,inca un pic” ,,inca un pic” asa cum te-am asteptat pe tine sa te intorci, mai sunt inca si frati tai.” …asa suspin in fiecare noapte…asa iL chem in fiecare zi…cu dragoste ma calauzeste, ma trece biruitor prin incercari, imi da puteri sa mai rabd inca putin.

“Ma tem Tata, ma tem sa nu cad de unde Tu m-ai scos, in groapa mortii zaceam in pacat, nimic nu avea sens, dar Tu ai aprins candela in sufletul meu, mi-ai dat viata, un sens si multa iubire. Bunule Tata decat sa cad iar in lume, sa inot in apa tulbure, ia-ma acum…nu ma lasa.” …pe genunchi m’am pus si te’am rugat, si’o Voce blanda mi’a soptit “Copilul Meu, Eu sunt aici, cum as putea sa te parasesc tocmai acum? De va fi nevoie sa treci prin incercari, si sufletu-ti nu va mai avea putere, Mana mi’o voi intinde si cu dragoste te voi ridica. Mai am multe sa infaptuiesc prin tine, deci fii increzator si paseste catre cer…putere vei primi negresit caci stiu ca nu poti duce multe.”

“Sunt mii de tineri, oameni maturi care au mahrama pe ochi pusa de cel rau sa nu vada. Invata-ne sa vedem minunile care au devenit o obisnuinta Tata. Se intreaba daca esti acelasi sau ti-ai schimbat dragostea. Inlatura mahrama sa poata alege fiecare, Bunule Parinte.” ” Dragostea Mea e neschimbata inca de la inceput si chiar daca uneori nu merita sa’i iubesc, Eu tot ii iubesc, caci ai Mei sunt, Eu i’am creat dupa chipul si a Mea asemanare. Tu, pastreaza’ti hainele curate, inarmeaza’te din cuvantul Meu, increde’te in promisiunile Mele. Adevarat iti spun ca ochii ti se vor deschide si inima va simti a Mea calauzire.”

“O cat de mult doare sa vad pe cei dragi orbiti, ma doare inima, ma rog, imi zici ca esti Viu in dreptul meu, ma umpli de Tine mereu, inima imi tresalta de bucurie cand ma gandesc la Tine. As dori sa simta si cei de langa mine, te rog, te rog ferbinte.” “Copile drag, ai tai frati sunt orbiti, orbiti de pacatul ce zace in ei. Eu zilnic ii chem pe nume, ii chem la sfintire pentru ca orice Parinte isi iubeste copii si ma doare sa’i vad departe, pe carari straine. Vremea e pe sfarsite, si Glasul Meu striga, striga si cheama la pocainta, caci doresc pe toti sa va am aproape. Fii credincios, negresit sunt cu tine.”

Dragostea si bunatatea Ta nemarginita imi dau putere sa merg inainte, voi merge drept privind la Tine cu dragoste si cu iubire spre eterna fericire. Caci am inteles, Tu esti mare, si nimic nu va putea sa’mi clatine piciorul. La Cuvantul Tau, pamantul sta in picioare, din dragoste m’ai creat si m’ai facut asemenea Chipului Tau. Parinte bun, ajuta’mi ca de’acum, tinta mea sa’mi fie cerul!

Scris de: Popa Dorin si Soapta Inimii

Bucuria prezentei Lui!

Astazi, soarele straluceste mai puternic decat ieri. Razele lui ce’mi mangaie chipul sunt dulcile soapte ale lui Dumnezeu ca si in aceasta zi este cu mine. Privesc cerul…atat de senin ca si pacea pe care Tatal meu mi’a pus’o si azi in suflet. Mirosul proaspat de primavara este prezenta Duhului Sfant care imi da speranta unui nou inceput. Cu ce bucurie mai mare decat aceasta as putea incepe ziua mea? Sa stiu ca am un Tata care ma iubeste, care imi poarta de grija si imi da bucuria prezentei Lui. Soaptele Lui sunt sunete dulci pentru urechile mele, culorile vii ale creatiei Sale dau lumina ochilor mei, un curcubeu stralucitor semn al legamantului Lui cu noi. Toarna dragoste in inima mea, o dragoste ce’asteapta sa fie daruita pentru a reaprinde credinta aproape stinsa din inima celor care se gasesc pe patul dezamagirii, fara putere si suflare. Un zambet aparent nesimnificativ poate fi mesajul lui Dumnezeu pentru oamenii trist de seriosi, ca motive pentru a fi nespus de fericiti, exista…DARUIESTE’L! Daca astazi dai mana cu cineva, strange’o tare ca sa’l faci atent la zambetul tau!

Imi canta inima de fericire! Dumnezeu acum e prezent in ea! Prezenta lui Dumnezeu nu’ti lasa nici inima sa’ti stea muta, pentru ca doreste ca toti sa vada chipul Lui in tine si viata traita alaturi de El sa arate intregii lumi ca tu, TRAIESTI pentru ca El traieste in tine!

Dragul meu, draga mea, daca esti intristat, te rog, pune’te pe genunchi si spune’I lui Dumnezeu ca vrei sa’Si faca simtita prezenta si in inima ta. Fa’i loc sa intre si lasa’te in mana Lui…Tatal nostru iti va face inima sa cante cantari ingeresti!