Cine sunt eu cu adevarat!

SONY DSCBuna dragii mei cititori, nu am mai publicat de foarte mult timp nimic. Ma tot gandeam, despre ce as mai putea scrie? Oare cate persoane urmaresc intradevar blogul acesta? Exista cineva care sa ma urmareasca constant? Oare ceea ce scriu, are sens? Intereseaza pe cineva? Ajuta macar cateva persoane? Incurajez pe vreunul dintre cei care intra intamplator si citeste cateva randuri? Ma intrebam daca am talent in domeniul acesta, si i-am intrebat pe cei dragi, care stiu ca intotdeauna imi vor raspunde sincer…nu am primit nici un raspuns concludent. M’am framantat si chiar ma gandeam sa las balta toate ideile de’a dezvolta acest blog, de’a renunta complet. NU POT! Chiar daca nimeni nu ar citi ceea ce scriu, sau pur si simplu ar fi neinteresant, nu conteaza. Aici ma descarc, spun ceea ce ma doare, ceea ce ma face bucuroasa, ceea ce’mi place si ceea ce nu. De obicei, imi pun muzica si meditez, si’apoi astern sentimentele si gandurile mele.

Azi m’am gandit sa scriu despre mine, despre cine sunt eu cu adevarat. Nu stiu ce parere va’ti facut voi despre mine, cei care cititi articolele mele, insa nu asa cum credeti. Acelea sunt dorintele mele, de a fi o persoana mai buna, cu capul pe umeri si corecta. Mi’ar placea sa pot sti a ierta mereu, de a iubi constant si neconditionat, de a lupta si de a schimba lumea in mai bine. Nu, nu sunt hotarata si de cele mai multe ori ma clatin pe drumul meu. Sunt nesigura, sensibila si rea! Da, sunt rea! Nu pot ierta atat de usor, poate chiar imi este imposibil. Cand cineva ma raneste intentionat, chiar daca este cineva foarte foarte drag, aleg sa tac si sa ma indepartez, atat de tare incat incerc sa’l evit pentru totdeauna. Daca ma intalnesc intamplator, nu’i pot zambi, nici chiar fortat…ma simt falsa. Ii raspund scurt si sec, incercand sa inchei conversatia cat mai repede cu putinta, ca mai apoi sa plec. Nu suport omul mincinos si prefacut. Sa sustii una si sa faci alta, sa’ti bati joc si sa fii nemilos. Eu de ce ar trebui sa suport? Chiar nu pot! Am incercat….dar nu reusesc sa iert, sa ma schimb! Cel mai urat este atunci cand se poarta de parca nimic nu s’ar fi intamplat. Cata ipocrizie! Si acum cand ma gandesc la unele experiente prin care am trecut, simt in piept fiori…ura.

De ce eu sa’i iert iar ei sa actioneze fara mila impotriva mea, la cea mai mica greseala facuta neintentionat? Un cuvant de spui, ti’l reinterpreteaza ca mai mai sa’ti gaseasca nod in papura.

Nu stiu altii, dar eu simt cand cineva nu ma agreeaza, si stau in banca mea. Pe oamenii aroganti ii miros de la departare…imi ajunge doar sa’i aud vorbind si stiu daca sunt barfitori sau mincinosi sau, de ce nu, daca sunt persoane serioase.

Am o vorba: “Mai bine evit un om daca stiu ca nu este serios, decat sa’mi fac de treaba cu el, si’apoi sa iasa cu scandal.” Pana la urma, evit ura aia de care atat mi’e frica. Nu e sanatoasa. Imi macina sufletul si gandurile provocand dureri sufletesti si de cap. Ma face sa fiu suspicioasa si nu’mi da pace sa traiesc.

 

Figura integritatii absolute!

A_Praying_Man_by_silver_dragonMai exista oameni integri? Privesc in jur si ma’nfior. O teama ma cuprinde si ma intreb daca cel de langa mine poate fi un om de incredere, daca oare nu e ca toti ceilalti care vin, iti zambesc frumos, te ajuta, iti explica, si’apoi pleaca mai departe razand de stangacia si emotiile tale. Nu faci nimic iesit din comun si iti interpreteaza faptele. Ii vorbesti frumos si te ia in ras. Gresesti si te bastoneaza, simtindu’se oarecum superior. Apoi, iti spune ce fel de persoana este el/ea, aratand cu degetul spre “ceilalti” inferiori si rai. O persoana ce pretinde ca le stie pe toate si pe care  doar ceilalti o percep diferit, ca pe’o oaie neagra. Si totusi este un om integru. Oare?

Ce inseamna sa fii integru? As vrea sa va raspundeti serios la aceasta intrebare “Esti tu o persoana integra?”

Am citit de curand o carte. Era o carte dedicata baietilor, barbatilor, dar am profitat de faptul ca o aveam in maini si am rasfoit’o putin. Am citit despre personajele masculine din Biblie, despre caracterul lor si ce trebuie sa invatam din greselile sau lucrurile bune pe care le’au facut. Un personaj care m’a impresionat extrem de mult a fost Daniel. Autorul cartii a stiut atat de bine sa’l descrie pe Daniel, incat imi doream sa spun tuturor despre el, despre exemplul frumos pe care il putem adopta din viata lui Daniel. Un tanar credincios, politicos, de neclintit in deciziile sale, neinfricat, statornic si drept. Cel mai mult mi’a placut, cand autorul cartii a spus ca insusi viata lui Daniel a fost o marturie, ca faptele sale au vorbit de la sine, ca el nu s’a batut niciodata cu pumnii in piept pentru a arata lumii cine este el. Nu a vorbit niciodata despre Dumnezeu oamenilor, poate pentru ca oamenii ca si in zilele noastre nu l’ar fi ascultat, i’ar fi intors spatele si ar fi spus ca Dumnezeu sta prea bine acolo pe tronul Sau incat nu’i pasa de niste nenorociti ca noi. Nu! Cand a ales sa’I slujeasca lui Dumnezeu, nici gandul ca ar putea fi omorat din cauza aceasta nu l’a facut sa’si schimbe decizia. Nu s’a scuzat si nu s’a ascuns. Intotdeauna a fost ferm in deciziile pe care le’a luat si a dat tot ce’i mai bun din el pentru a fi o persoana demna de incredere. Nu a aratat cu degetul spre nimeni cand a fost acuzat, chiar daca era nevinovat. Nu a spus cine este el de fapt, si nici ca avea un Dumnezeu de partea lui.

Cati oameni, asemenea lui Daniel mai sunt integri pe’acest pamant? La orice pas ne vaneaza lupii, ca doar un cuvant sau gest sa le fie motiv de’a ne putea insfaca. De aruncat cu pietre in oameni, toti stau la rand cu mana ridicata in sus asupra lor, au fruntea incretita, un ras diabolic si o inima putreda. Arunca cu putere piatra spre tinta, apoi isi scutura mainile de praf si pleaca fara remuscari spre urmatoarea victima. Ei nu’ti intind o mana, ci te lovesc cu pietre.

As vrea macar o data sa ne dezbracam de eul nostru, sa recunoastem ca nu suntem cine credem si spunem ca suntem, si sa ne gandim ca schimbarea in lumea asta ar putea porni de la noi. Eu sa fiu exemplu, corecta, ferma in decizii si credinciosa in tot ceea ce fac, dar nu pentru a primi laude ci pentru ca asta este corect sa fac in viata. Sa fiu o persoana integra, demna de incredere si un exemplu demn de urmat!

Te-am lasat sa m-astepti…

waiting_by_myosotislilian-d31br55Ma departasem o clipa de Tine, fiind acaparata de lucruri trecatoare. Stiam unde Te’am lasat si’am fost sigura ca Te voi regasi la intoarcere…insa prea mult Te’am lasat sa m’astepti sau cel putin asa mi s’a parut mie. Aveam atat de multa nevoie de Tine si’ti simteam lipsa ingrozitor de tare…dar nici ca am vrut sa fug inapoi mai repede la Tine. Te’am lasat sa m’astepti…imi era rusine mie sa mai dam ochii. Am spus ca vin repede, dar au trecut zile, saptamani intregi…luni. Mi’ai dat ce mi’am dorit si apoi Te’am parasit…asa cum facem noi oamenii deobicei. Putini sunt credinciosi si iti raman aproape in continuare chiar si dupa ce le dai sau le iei. Am crezut ca ma voi numara si eu printre astfel de oameni…dar nu…eu am plecat si Te’am lasat sa m’astepti. Daca as fi lasat pe’un semen de’al meu sa m’astepte cum Te’am lasat pe Tine, cel mai probabil dupa 10 minute ar fi plecat…insa Tu m’ai asteptat. Nu Ti’ai dezplipit nici o clipa privirea de la mine, chiar daca indepartandu’ma incetul cu incetul am disparut. Ai continuat sa privesti inspre’acolo chiar daca a batut vantul, chiar daca a plouat si a fost soare puternic. Nici o clipa nu Te’ai gandit ca sa pleci.

Ti’am zambit la plecare, Te’am imbratisat si Ti’am spus cat te iubesc…dar Te’am lasat sa m’astepti, si’ai promis ca ma vei astepta…si m’ai asteptat. Nu mi’a fost bine, am varsat multe lacrimi departe de Tine, si’am fost umilita, si’am vrut sa ma razbun, am vrut s’arunc vorbe de ocara, dar n’am putut…Iti auzeam glasul dulce “Am sa te’astept aici.” Cand am simtit ca nu mai pot, cand m’am simtit singura si fara ajutor, am alergat la Tine…ca la unica posibilitate ramasa. Te’am privit printre lacrimi si’am vazut cum imi zambeai. Nu mi’ai reprosat nimic, nici unde am fost, nici ce’am facut si mai ales…de ce Te’am lasat sa astepti atat de mult. M’ai luat in brate si m’ai strans puternic. Am inteles atunci ca nu ai incetat o clipa sa ma iubesti! Mi’ai reamintit asta cu un zambet cald.

Multumesc!

“Te iubesc”, daca…

P_S__I_love_you_by_anjelicekUn timp in care durerea si nesiguranta apasa tot mai adanc. O vreme in care totul se cumpara cu bani si dragostea nu’i pe gratis. O lume care dupa “Te iubesc” nu pune punct ci virgula si aceasta este urmata de o conditie…”daca”. Putini mai sunt acei care iubesc si atat. Si multi sunt acei care conditioneaza iubirea. De fapt ei nici nu stiu ce este aceea iubire pentru ca nu au experimentat’o niciodata. IL iubim pe Dumnezeu cu conditii, daca ne vindeca, daca ne ajuta sa trecem examenul asta si cel viitor, daca ne ajuta sa ne gasim un loc de munca, daca o face bine pe mama, daca ma vindeca pe mine de boala care imi macina trupul, si niciodata nu’L iubim si atat. Din contra, in loc sa’i oferim noi ceva pentru ai demonstra cat iL iubim, pretindem ca El sa ne dea ba una ba alta. O dragoste egoista este a noastra. Daca stau bine sa ma gandesc, nici nu i’as spune dragoste. Intotdeauna Dumnezeu cand a spus ca ne iubeste a urmat si o explicatie sau o dovada a dragostei Lui si nicidecum o conditie. Ne iubeste atat de mult incat ne’a oferit libertatea de a alege ce vrem sa facem, pe cine sa iubim. Dar noi…intotdeauna continuam sa insiram conditii dupa virgula.

Am auzit multa lume cerandu’I lui Dumnezeu un semn, sa’i ajute intr’o situatie, sau sa le rezolve problemele, promitand ca vor crede in existenta Lui, sau ca iL vor urma intreaga viata. Cata inselaciune. Dumnezeu nu se lasa convins de aceste promisiuni vechi de ani si ani. Dumnezeu asteapta ca noi sa facem primul pas si apoi El va face doi sau mai multi. Vrea sa’L iubim si atat, fara conditii. Nu doreste o dragoste cu interes. Chiar si eu de multe ori am strigat catre El cerandu’I una sau alta si promitand ca voi face mai apoi. Niciodata nu mi’a raspuns, pentru ca asta este o dragoste copilareasca. Doar copii mici te iubesc daca le dai bomboane sau ciocolata.

Ma intreb, daca cineva ar veni si ti’ar spune “Te iubesc, daca…” cum ai reactiona? Ai crede chiar ca te poate iubi? Nu ai vrea sa te iubeasca punct?

Daca tu CREZI ca Dumnezeu te iubeste, lasa’L pe El sa se  lase descoperit la momentul potrivit si sa intervina in rezolvarea problemelor tale atunci cand stie El mai bine. Nu’i conditiona dragostea! Lasa’L pe El sa aleaga cum si cand!

Ce’ti lipseste ca sa fii implinit!

You_are_my_missing_part_by_vampirelloverSa ai totul si sa te simti neimplinit. Sa’ti lipseasca ceva, dar nu un lucru material pentru ca practic ai tot ce’ti doresti. E ceva care tine de suflet, o parte care lipseste, sau poate nu. Cum sa descrii asta? Cineva ii spune un gol cu chipul lui Dumnezeu. Da, cred ca e cel mai potrivit spus. In sufletul fiecaruia exista un gol cu chipul lui Dumnezeu ce doar El il poate umple. In unii, acest gol a fost candva umplut si le este mai usor sa inteleaga de unde provine sursa. Altii insa, viata intreaga cauta sa’l umple cu diferite lucruri ce dispar la simpla atingere. Hoinari, zapaciti de cap, cu sufletul cat un purice tresar la fiecare posibila sursa….dar in zadar…era o simpla halucinatie. Cred ca toti stiu de existenta unui Dumnezeu, dar celor mai multi le este imposibil sa accepte ca El, poate sa le umple golul acela care’i face sa se simta neimpliniti. Nu trebuie sa faci nimic mai mult decat sa te pleci pe genunchi si sa’I ceri sa te umple. Accepta ca nimic din ce ai nu te implineste. Trebuie sa fii sincer cu tine si sa te lasi pe Mana Lui. El este Creatorul tau si stie mai bine cum functionezi, ce iti trebuie ca sa mergi bine, ca sa fii fericit.

Leapada’te de mandrie si accepta macar o data ca nu iti sta in putinta sa te implinesti singur ca si om. El este piesa de la puzzle care lipseste ca tu sa fii complet implinit.

Trezire intr’o lume care doarme

Wake_Up_Snow_White_by_MarinsheAglomeratie. Oameni care se duc si vin grabiti, ochi goi si suflete absente, ganduri hoinare. Timpul nu mai ajunge nimanui sau poate se iroseste pe lucruri de nimic. Totul se misca si se schimba cu o viteza incredibila. Mereu ceva nou. Cu greu mai tin unii ritmul, ma refer la cei din generatiile mai vechi, pentru ca noi tinerii suntem uimitor de ageri…dar goi. Tot mai singuri, tot mai neimpliniti, mai plictisiti, mai grabiti. As vrea sa spun STOP! Poate multi ar dori sa strige “STOP!” si toti oamenii sa se opreasca, sa respire adanc, sa priveasca atent la ceea ce fac, la ceea ce se gandesc, la ce au de facut si sa mediteze…”Oare fac bine?” Alergam dupa lucruri de nimic si tanjim dupa o floare, dupa o imbratisare, cand le’am putea avea pe toate din plin. Fara sa stim, toate ne stau la indemana, chiar sub ochii nostri. Orbiti si agasati de publicitati, de stiri false, ne este parca teama sa credem ca viata si fericirea ne sunt atat de aproape…imposibil din spusele celor care nu mai stiu cum sa’si vanda marfa.

Dragul meu, opreste’te din ceea ce faci, din ce ti’ai propus sa faci. Elibereaza’te pentru putin te toate gandurile si framantarile care te fac sa’ti pierzi rasuflarea. Inchide ochii si ramai asa 5minute. Apoi dechide’i, respira adanc, si revino inapoi la planurile tale si spune’mi cum le privesti acum. Nu te lasa prins de trecerea asta a timpului, care de fapt este doar o scuza a multora, si analizeaza situatia, nu te grabi. Fa ceea ce ai de gand sa faci, dar fa BINE! Urmareste fiecare pas si nu trisa crezand ca vei ajunge mai usor la destinatie. Poate ca da, dar cu siguranta tot nefericit vei fi.

Sa ne trezim la adevarata viata!

Respectul este un drept al tau

Dragii mei, m’am bucurat enorm sa primesc mesaje incurajatoare de la voi. Va multumesc! Asta m’a facut sa’mi doresc sa mai scriu, sa cred ca intradevar este un dar ce mi’a fost incredintat si nu pentru folosul meu si pentru altii. Sper cat de curand sa pot sa’mi imbunatatesc site’ul si sa pot continua a scrie mai des. Va mai astept pe Soapta Inimii :)

Mi’a fost dor sa’mi astern gandurile pe Soapta Inimii, sa pot sa ma destainui cuiva, fie si virtual. Imi place sa fiu ascultata in tacere, asta imi da sentimentul ca sunt intradevar inteleasa. Ce bine este atunci cand ne eliberam de problemele care ne framanta la nivel psihic. Mie una imi provoaca migrene si nu am o clipa de pace. Pana nu ma descarc cuiva, ma simt neputincioasa. S’a intamplat deseori sa am de a face cu oameni bagareti in seama de meserie, cu asta se ocupa ei in timpul liber….adica 24 din 24. De multe ori am simtit ca innebunesc cu ei…orice spuneam, orice faceam aveau ei o problema. Nu stiu, cateodata tind sa cred ca asa sunt ei, ca nu o fac intentionat…sau poate nu tot timpul. Deseori m’au intepat cu venin, dar am ales sa tac desi pe dinauntru fierbeam de nervi si suparare. Intotdeauna sotul meu m’a ascultat, mi’a dat dreptate si mi’a spus ca mai bine e sa ne vedem de’ale noastre si sa’i ocolim cat putem. Fac asta, dar e inevitabil sa nu’i intalnesti pe strada cand strazile ni se intersecteaza. 

Nu de mult mi’am pus in gand sa nu ma mai las calcata in picioare. Nu’mi place sa ma cert, ma oboseste, dar nu pot nici sa fiu bataia de joc permitand unora sa treaca de limitele bunului simt. Atata timp cat te respect, ma respecti. Un prim pas va fi acela sa le tai aripile limbii atunci cand vor incerca sa’mi serveasca cate’o glumita veninoasa. Daca nu ne facem respectati de la bun inceput, sa nu pretindem sa fim respectati mai tarziu. Bineinteles respectul se castiga dar nu tacand si fiind luat de fraier ca nu te bagi si tu alaturi de ei in noroi. 

A cere respect este un drept atata timp cat si noi ii respectam pe cei cu care vorbim si nu numai! Nu permite nimanui sa’ti vorbeasca cu autoritate si dispret mai ales daca de’abia de cunoaste! 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 119 other followers