Rugaciune….

Stau pe genunchi inaintea Ta si ma rog cu suspine. Doamne, mi’e atat de frica, atat de frica ca ceea ce’mi doresc sa nu corespunda cu ceea ce doresti Tu pentru mine. Te intreb ce’i de facut, insa astept cu teama raspunsul Tau. Si credinta, imi e atat de slaba, parca nici nu pot sa cred ca Tu, un Dumnezeu atat de Mare ti’ai putea indrepta privirea catre mine sa’mi vorbesti. Am auzit ca trebuie sa indraznesc, ca Tu astepti zi de zi sa vin sa vorbesc cu Tine, sa aduc problemele mele la picioarele Tale, sa te fac partas la bucuriile si tristetile mele. Dar Doamne de ce zi de zi parca sunt tot mai trista, si totul pare mai neclar? Unde gresesc? Ce e gresit in mine? Oare privesti Tu spre mine? Doamne astept un semn, un fior sa simt ca Tu ma asculti, ca esti prezent. Te rog, descopera’Te pe intelesul meu si ajuta’ma sa te cunosc mai mult, doresc lucrul acesta din toata inima. Daca esti asa cum am auzit, bun, iubitor, milos, drept, mangaietor, Doamne eu vreau, vreau sa traiesc langa Tine, si Tu…Tu sa traiesti in mine. Tata, ai promis sa’mi fii aproape si daca Te chem, vei veni, daca voi bate, imi vei deschide, daca Te caut, Te vei lasa gasit. Sufletul meu te cauta si inseteaza dupa Tine. Ajuta’ma sa schimb ce’i rau in mine, si da’mi puterea de’a accepta Voia Ta oricare ar fi, pentru ca Dumnezeul meu, stii mai bine ce e bun pentru mine. Sunt constienta ca viata traita fara de Tine, este una pustie, fara culoare, fara rod…Doamne foloseste’te de mine si fa’ma un instrument al iubirii Tale, lucreaza prin mine la inima celor din jur. Tata… in aceasta seara te astept la mine, vreau sa vorbim, sa ma tii in brate si Doamne te rog..sa nu ma lasi niciodata.

Tata, Te iubesc!

Ziua indragostitilor e in fiecare zi!

Vreau sa fiu iubita zi de zi, nu doar o singura zi pe an. Vreau sa am persoana iubita alaturi de mine in fiecare zi, nu doar o data pe an. Vreau sa fiu imbratisata si sarutata azi, maine si cu fiecare zi ce trece, nu numai de 14 februarie. Ce trist este sa ne amintim doar de 14 februarie ca suntem indragostiti, dar oare chiar suntem? Facem cadouri de doua ori pe an: atunci cand e ziua persoanei iubite si de ziua indragostitilor. Ce dragoste este asta ma intreb? Indragostiti trebuie sa fim mereu, toata viata. Eu te’am iubit si ieri, te iubesc azi si maine, si te voi iubi mereu, si’ti voi spune asta clipa de clipa. Dragostea adevarata e cea de zi cu zi si se oglindeste in devotamentul tau pentru cel de langa tine. Iubirea este o hrana zilnica fara de care murim incet incet. Ce, tu te hranesti o data pe an?

Ma gandesc ca e atat de usor sa iubim o zi pe an si sa cerem celorlalti sa ne iubeasca restul zilelor ce’au ramas. Oare nu toti avem nevoie de dragoste? De fapte? De cuvinte?

Pana la urma “Ziua indragostitilor” pe 14 februarie mi se pare o prostie, o inselaciune. Pentru mine, ziua indragostitilor a fost ieri, este azi, si va fi de acum incolo pentru ca iubesc si vreau sa o arat, sa o spun intregii lumi.

“Te iubesc!” doar atat trebuie sa’i amintesti celui de langa tine! Are nevoie sa auda asta zilnic, ii va da curaj si se va simti cu adevarat iubit!

O problema, doua solutii. Care este cea corecta?

O problema. Doua opinii nascute din experiente si moduri de gandire diferite. Care e solutia corecta? hmmm…iti zic ca amandoua sunt, desi se cam contrazic.

Doi oameni doreau sa faca o lucrare pentru Domnul. Aveau o parte din materiale, dar nu indeajuns. “Cum sa procedam?” s’au intrebat ei. Ei bine unul spune “Daca facem o lucrare pentru Domnul, trebuie sa ne rugam si sa facem totul cu chibzuinta, pentru ca e important. Nu ne putem lungi mai mult decat ne permite plapuma si sa construim pana la jumatate lucrarea. Un lucru inceput trebuie dus la bun sfarsit. Daca incepem, atunci sa o facem cu cap, sa ne pregatim din timp.” I’am dat dreptate, trebuie sa fim oameni intelepti, caci daca Dumnezeu pune ceva in mainile noastre, trebuie sa stim sa aducem roade. El nu umbla cu jumatati de masura. Al doilea spune ” Daca trebuie sa facem o lucrare pentru Domnul, incepem cu rugaciune iar cu ce avem, incepem lucrare chiar daca materialul nu este indeajuns, trebuie sa mergem prin credinta, caci la Dumnezeu toate sunt cu putinta. Dumnezeu cere din ce avem, si trebuie sa’i dam, chiar daca ramanem goi, caci pana la urma nimic nu vom lua cu noi cand vom pleca de pe acest pamant. Chiar daca ar fi sa pierdem ce’am investit, se merita.” La inceput nu i’am dat dreptate in ce afirma, dar gandul “prin credinta trebuie sa traim” nu’mi dadea deloc pace. Dumnezeu asta cere de la noi, sa traim prin credinta, sa ne rugam si daca incepem o lucrare indemnati de El, chiar daca materialele nu sunt suficiente, sa ne incredem in El deoarece isi va intinde mana sa ne ajute. Ne’a promis!

Opinii diferite, oameni diferiti, marcati de experiente si gandiri diferite. Pana la urma in toate exista un risc si trebuie sa avem curajul sa ni’l asumam. Cat de important e sa ne lasam in bratul lui Dumnezeu atunci cand incepem o lucrare. Dar, nu uita, cea mai importanta este rugaciunea, amandoi oamenii zic ca trebuie sa aduca inaintea lui Dumnezeu lucrarea pe care doresc sa o inceapa, ca El sa’si dea acceptul.

Tu, cel care citesti, nu stiu ce parere ai. Poate esti de acord cu cel dintai, sau cu cel de’al doilea, sau poate cu niciunul. Opinia ta, depinde si de experientele tale pe care le’ai avut cu Dumnezeu, dar chiar daca nu ai avut vreo experienta, increde’te in Cuvantul Lui!

Singur?

Tacere. Ganduri. Suspine. Lacrimi. Dor. Intrebari. Sentimente de singuratate.

Cand nu Te cunosteam pe Tine toate acestea erau hrana mea zilnica. Fara rost mi se parea trairea, fara sens suflarea, fara viata trupul acesta de carne. Ce mi se parea viata? O pedeapsa a unor greseli necunoscute. Ce mi se parea viitorul? O bezna adanca unde avea sa cad indelung. Cum mi se pareau oamenii din jur? Masinarii defecte care au luat’o razna alergand de colo colo fara un sens.

Daca ne intreba cineva care era rostul nostru pe acest pamant, ridicam din umeri uimiti si nedumeriti, fara replica. Paseam zi de zi pe aleeile vietii fara sa stim de unde venim, incotro de indreptam. Adeseori simteam un sentiment de teama, de singuratate, mi ‘as fi dorit ca cineva sa’mi fi intins o mana pentru a’mi da curaj sa pasesc increzatoare.

Cand ma simteam astfel privind in jos cu ochii plini de lacrimi, de undeva de sus, o lumina s’a asezat pe chipul meu dandu’mi vedere; o mana intinsa catre mine dundu’mi alinare si putere; un zambet dandu’mi speranta, si’am auzit un glas dulce explicandu’mi sensul vietii mele, scopul meu pe pamantul acesta si tinta spre care trebuia sa ma indrept. Am ridicat cu teama privirea din pamant… m’am uitat in sus. Atunci, am strigat tare “Te rog, strange’ma in brate caci Te’am asteptat sa vii, Te’am asteptat sa’mi dai speranta, m’ai lasat prea mult singur, dar bine c’ai venit…te rog, te rog fierbinte strange’ma in brate!” Nu a ezitat nicio clipa sa ma imbratiseze, sa’mi spuna cat ma iubeste si ca a trebuit sa ma lase singur un timp, pentru binele meu. Singuratatea e singura cale pentru a ne da seama cata nevoie avem de cineva, cata nevoie simtim dupa iubire. El insa mi’a zis ca I’a fost greu, ca a fost tot timpul alaturi dar nu’mi putea sterge lacrimile si nici sa ma ia in brate. Dorea sa’L chem din toata inima, sa realizez singur ca fara El, sunt nimic. Multi L’au chemat cand erau in necaz dar de indata ce Mana le’a fost intinsa, au uitat sa spuna multumesc, au uitat ca Dumnezeu de sus din cer, s’a coborat si le’a alinat durerea, le’a sters lacrimile vindecand ranile.

De ce iL strigam pe Dumnezeu doar atunci cand suntem in necaz? De ce uitam sa spunem “Multumesc!” atunci cand El ne’a ascultat rugaciunile?

Daca astazi te simti singur, parasit, indurerat, este pentru ca Dumnezeu vrea sa te lase putin singur, fara sa’I simti prezenta dar El va fi acolo, te va privi si imediat ce’L vei striga din toata inima, va veni indata si te va lua in brate, cu glas bland iti va sopti ” Sunt aici, gata, nu mai plange, nu te voi mai parasi!”

Cand este timpul potrivit?

Sunt unele dorinte care se implinesc mai tarziu sau poate niciodata. Cand ne dorim mult ceva, ne asteptam la fel de mult sa se implineasca daca se poate… in urmatoarele secunde. Nu toate dorintele se implinesc! Da’mi voie sa te intreb: ” Esti sigur de ceea ce’ti doresti? Esti pregatit pentru ceea ce’ti doresti?”

Astept de ani de zile ca unele rugaciuni sa mi le implineasca Dumnezeu. Asteptand, ma intreb oare cat mai intarzie, de ce dureaza atat de mult. Niciodata nu m’am intrebat daca sunt pregatita sa primesc ce’mi doresc, daca este bun ceea ce vreau. Este ciudat pentru mine felul in care Dumnezeu lucreaza, si deseori iL intreb pe Domnul :”De ce ai facut asa Doamne? De ce tocmai acum?” M’a trecut Dumnezeu prin situatii prin care nu mi’am imaginat vreodata ca voi trece, pentru ca ma asteptam sa actioneze asa cum imi doream si gandeam eu. Ingenuncheata, plangeam si Ii spuneam “Doamne, de ce asa? Nu asta ti’am cerut eu!” Raspunsul mi’a venit mai tarziu, cand binecuvantarea Lui s’a revarsat inzecita peste mine. Abia atunci am inteles de ce El nu mi’a raspuns asa cum mi’am dorit eu. Nu eram inca pregatita, nu eram destul de puternica sa tin in palme ceea ce avea sa’mi incredinteze.

Sunt un vas in mainile Lui, un vas cu mici dar multe fisuri. El nu poate sa reverse Duhul Sau peste mine pana nu repara si fortifica vasul, pana nu’l face destul de rezistent. Dumnezeu lucreaza BINE! El isi face treaba asa cum trebuie…PERFECTA din prima!

“Timpul potrivit cand este?” poate te intrebi. Dragul meu, timpul potrivit este timpul in care Dumnezeu va considera ca esti pregatit pentru a’si face desavarsita lucrarea prin tine. Timpul potrivit este atunci cand Dumnezeu te va gasi credincios in asteptarea ca El iti va spune “Acum este timpul sa’mplinesc ce’am promis!”

Promisiunile unui Tata care te iubeste!

Atunci cand doresti sa’L urmezi pe Dumnezeu trebuie sa stii ca vei incepe o lupta. Te vei lupta cu persoane pe care nu de mult le admirai si cu care iti petreceai timpul si nu in ultimul rand cu persoane care ti’au fost dusmani de’o viata. Cand alegi sa’I spui DA lui Dumnezeu, va trebui sa spui NU lumii.

Vorbeam zilele acestea cu o persoana foarte apropiata mie, si’mi spunea ca viata de credinta e ca si cum toti oamenii ar merge catre metrou iar tu trebuie sa mergi in directia opusa lor. Faptul ca esti singurul contra intregii multimi ce nu te lasa sa te strecori, te face deseori sa renunti si sa mergi in aceeasi directie cu a lor, fie ca vrei fie ca nu. Insa daca te incapatanezi sa continui drumul pe care tocmai l’ai ales, risti sa fii trantit la pamant, sa fii calcat in picioare, sa ramai acolo jos pentru mult timp. Lasa’L pe Dumnezeu sa te conduca, sa’ti calauzeasca pasii, chiar daca vei intalni obstacole ce ti se vor parea de netrecut, El te va lumina si’ti va arata si o portita de iesire.

Am vazut in viata acestei persoane cum Dumnezeu lucreaza zi de zi, transformandu’l din ce in ce mai frumos. Prelucrarea doare, dar modelul prinde forma, o forma tot mai asemanatoare cu a Domnului Isus. Cineva spunea ca suntem “un santier in lucru”, ca in fiecare zi Dumnezeu ne modeleaza. Viata de crestin nu e tocmai usoara, simtim durere, dezamagire, ura din partea lumii. Ceea ce ne intareste sunt promisiunile pe care Dumnezeu ni le face, speranta si pacea pe care ni le pune in suflet ori de cate ori suntem aproape gata de a cadea. Una din promisiunile minunate a Domnului nostru este: “până la bătrâneţea voastră Eu voi fi acelaşi, până la cărunteţea voastră vă voi sprijini. V-am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijin şi să vă mântuiesc.”(ISAIA 46:4) Stim cu siguranta ca intr’o zi, toate lacrimile si toata durerea pe care o simtim aici pe pamant, acolo sus in cer vor fi inlocuite de multa pace si dragoste din partea Tatalui nostru!

Fii puternic! Chiar daca trebuie sa mergi in directia opusa dar care e cea buna, mergi! Incredete in promisiunile facute de Dumnezeu! El e singurul interesat de binele nostru!

Daca am comunica mai mult…

Comunicam atat de putin in ziua de azi cand avem la dispozitie atatea facilitati. Chiar daca suntem la departare, distanta nu mai e un obstacol din cauza caruia oamenii sa nu tina legatura. Exista messengerul, skype’ul, telefoanele mobile care pe zi ce trece devin din ce in ce mai performante. Cel mai trist este cand oamenii sunt atat de aproape, se vad zi de zi si abia daca comunica.

Citisem astazi o fraza ” Si tacerea poate fi un raspuns”, si m’am gandit ca as putea scrie un articol despre comunicare. M’am uitat putin in viata mea, si m’am gandit la oamenii din jur.

Fiecare din noi are limbajul propriu. Chiar daca vorbim aceeasi limba sau nu, ne intelegem tot mai putin…pentru ca, comunicam putin. Degeaba spunem ca mai bine alegem tacerea ca si raspuns, pentru ca asta nu o alegere corecta si ajutatoare. Ar trebui sa ne putem fata in fata la o masa, sa discutam cu calm, deschisi si fiind cat putem de transparenti. Cand ceilalti nu vorbesc cu noi e pentru ca se simt neintelesi…insa si ei au partea lor de vina…se asteapta ca noi sa citim printre randuri. Nu trebuie sa ne rotim in jurul problemei in continuu folosind cuvinte elevate ori cu subintelesuri, caci niciodata nu vom fi intelesi daca nu vorbim CLAR! Cand vad ca nu pot fi intelesi prin vorbe, oamenii prefera tacerea lasand faptele sa vorbeasca! Deseori si acestea sunt interpretate gresit de cei mai multi.

Daca Dumnezeu te’a inzestrat cu grai, cu intelepciune, atunci de ce nu le folosesti? Comunicarea este rezolvarea tuturor problemelor dintre oameni. Sa spunem sincer ce gandim, fara sa ne fie teama. Sa fim transparenti si intelepti. Alege limbajul inimii, al sufletului, pentru ca limbajul omenesc de cele mai multe ori poate fi interpretat gresit!